luni, 3 iulie 2017

într-o zi...



într-o zi
va învăța
să cânte
cu soarele
în mâini

glasul ei,
privighetoare
ecou în
pădurea
de gânduri

ochii de felină
vor străluci în
noaptea vieții
scăpărând
raze de iubire

va dansa
cu stelele prinse
în părul spic,
cântând
îngerește

va fi soare
și culoare,
va fi cântec
și descântec

ea, soprana
de pe maluri
orchestrată
doar de valuri

el, corsar
cu plete lungi
doar cu gândul
îl ajungi.

3 comentarii:

  1. Las semn de trecere si mi-e dor sa te aud si altfel decat in vers. Intr-o zi...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu știu dacă e cea mai "fericită" exprimarea mea în vers. 😊 Mulțumesc, Cris! Într-o zi, cu siguranță, vor reveni cuvintele și se vor așeza în poveste. Pup pe obrăjori. 😘

      Ștergere
  2. Fericita sau nu, poartă marca razei de soare, Mar. Și uite, ca se întâmplă ca deocamdata asta să îmi fie de ajuns. Lasă-i pe alții să caute hibe reale sau nu. Cât despre poveste, abia aștept cuvintele.
    Ta sărut și să știi că am avut dreptate. Ai fost cea mai frumoasa!

    RăspundețiȘtergere