Găsisem seninul pierdut
într-o pâclă rară...
Se vedea soarele rătăcind
departe, peste munții cu
crestele transformate de
natură în pagode dantelate.
Atâta frumusețe, Doamne!
Picături de ploaie îmi udau
ochii închiși pentru
binecuvântare ...
Atinsesem curcubeul cu
mâna, desăvârșindu-l cu un
ultim zâmbet cules de pe
buzele mele arzânde...
Grupuri , grupuri de copii
alergau pe-o pajiște
înverzită și plină de flori.
Mirosea atât de frumos, Doamne!
Mi-era teamă să respir, nu
vroiam să stric echilibrul...
Sufletul meu dansa printre
norii jucăuși susținut de
razele ce-l însoțeau mereu...
Ajunsesem în rai și ...
din senin, se auzea, în surdină ,
celebrul cântec:
“Back-up, back-up, back-up...”
Am deschis ochii larg...
Eram ,iar, la capătul lumii...
