Blestemul iubirii

Dorurile se îneacă
În cea mai adâncă apă
Și-ntr-o groapă cu urzici
Să nu se întoarc-aici!

Urzica-te-ar zi de zi
Ca să nu mai poți iubi!
Urzica-te-ar într-o noapte
Ca să n-auzi alte șoapte!

Urzica-te-ar un sărut
Dorul să nu-l mai ascut!
Urzica-te-ar buzele
Să-ți oprească vorbele!

Urzica-te-ar și-o privire
Să nu îți mai ieși din fire
E un chin... tot te urzică
Fără milă, fără frică.

Să-ți dau acuma de știre?
Asta?  Nu este iubire!
Dar-ar naiba-n ea, măi frate!
Nu-ți mai fă, singur, păcate!

Te-am lăsat așa...

Te-am lăsat așa, să curgi
Să văd unde-o să ajungi.
Peste ochi, peste sprâncene
Și mi te-ai oprit pe gene.
Te-ai prelins până la buze
Să găsești vorbe confuze
Și mai jos, până spre gât
Rătăcit....ca un sărut.
Zău! Te-aș mai lăsa să curgi!
Să văd unde-o să ajungi.
Dâră mi-ai făcut prin piele
Și-ai ajuns până în vene.
Ai urcat până la creier
Să nu pot să mai cutreier
Printre gânduri,  printre vise,
Sentimente interzise,
Te-ai învolburat în sânge...
Heeei! Oprește-te! Ajunge!