Iubesc momentele când sunt
doar cu gândurile mele
aduse din ceața trecutului.
( atunci lipsea un far
nu aveau la plafar )
Le cosmetizez ridurile
umplându-le cu crema
antidurere, antiamintiri.
( rețetă nebrevetată
nu se lasă împrumutată )
Adaug o doză de visare
( un pic mai mare,
așa... ca un răsfăț
înghețat pe băț )
Dacă nu ajunge
mai pun ceva dulce
( gust de muscat
și... iz de păcat )
Gandurile aduse din ceata trecutului nu-ti spun nimic despre Leila Maria? Au trecut 13 zile de la Sf. Maria (abia azi este sarbatorita si de rusii ortodocsi), asa ca speram sa gasesc aici continuarea povestirii tale, Mar. Nu mai e mult pana la Nasterea Maicii Domnului, asa ca... poate pana atunci gandul cel bun va zbura catre ea, spre aducere aminte. Eu inca mai sper si astept...
RăspundețiȘtergereEu imi imaginez ca, de dincolo de nori, asteapta si LeiMar. Parca o aud soptindu-ti vorbele poetului Marin Sorescu, cu rabdare si speranta:
RăspundețiȘtergere"Cică lucrurile mai trec odată
Pe unde-au mai fost
Ca nişte sentimente comete.
Trebuie numai să ştii să le-aştepţi,
Trebuie numai să rupi,
Stând pe loc
Infinite perechi de ghete.
Asta înseamnă că salcâmul
Tăiat astă-toamnă
Se va mai înălţa pentru o clipă
Pe vechea lui rădăcină.
Că tu mă vei mai iubi cu adevărat
Peste câteva miliarde de ani lumină.
O, poate nu mai e mult până-atunci,
Cine ştie!
Iată, eu am şi-nceput să te-aştept
Măsurând timpul cu barba,
Veşnicie cu veşnicie."
Offff, Ana, puțini sunt cei care au înțeles legătura dintre mine și ea ( degetele de la o mână sunt prea multe pentru a-i număra). E o parte de suflet plecată în alte dimensiuni de timp și spațiu. Partea care a rămas aici este într-o perioadă a vieții în care trebuie să fie doar mamă. Nimic mai mult, nimic mai puțin. Poate că mama din tine va înțelege asta. Mă iartă și tu și toți cei care urmăresc povestea ei. Nu am uitat că povestea trebuie continuată dar nici nu pot să scriu acum.
ȘtergereInteleg, desi... n-am fost niciodata mama. Eu stiu sa astept...
ȘtergereNumai bine!
La final, cand traba-i gata
RăspundețiȘtergereGândurile le-așezi iar
Ordonate acolo-n minte
Nu-i așa draga mea Mar?
Apoi când le vine rândul
Doar tu știi cum să le scoți
Ca s-o mulțumești pe Ana
Și pe mine, pe noi toti....
Sa-i multumeasca Mar pe toti?!
ȘtergerePai, daca stai sa ii socoti
Cati de Manoli, Ane cate?
Ar scrie vrute si nevrute...
Eu sper ca-n gandul ei sa-nvie
Si-n acest an doar o... Marie!
Ană Ană, șugubeață
ȘtergereTu mereu ai o povață
Poate ca ai și dreptate
Nu le poate face Mar pe toate...
Mi-e dor de gandurile ei, Mar. N-o ingropa in uitare, odata cu frunzele moarte. Am citit azi ceva ce mi-a amintit de ultimele ei zile de viata:
RăspundețiȘtergere"am visat că am murit – îmi spuse
şi se urcă, mică şi plînsă, la mine în pat
şi primejdia i se oglindea neagră în ochii negri
şi eu îi mîngîiam părul de lumină
şi o linişteam spunîndu-i : a fost doar un vis, adormi.
şi adormi
şi n-am mai îndrăznit s-o deştept niciodată."
Eugen Jebeleanu
Mar, mă alătur și eu Anei în dorul ei .......
RăspundețiȘtergere