Florica...

Ce sentiment frumos am trăit când i-am văzut ochii!

- Uite mândro! așa îi spun eu Floricăi, o fetiță de nouă anișori, un copil ignorant și analfabet pentru că părinții ei sunt la fel, pentru că nu au o casă unde să stea și au venit de o săptămână la noi. Când au venit erau murdari și nespălați de aproape două luni! A trebuit să le explicăm, așa cum faci cu copilașii cei mici, că trebuie să fii curat, să folosești apa și săpunul în fiecare zi, că nu trebuie să țipi ca să fii auzit, că poți fi respectat dacă respecți, că nu te ceartă nimeni fără motiv, că paltonul se poartă iarna când este frig, că atunci când e cald te îmbraci cu haine subțiri și că aceste haine trebuie să fie curate și să fie îmbrăcate pe un trup îmbăiat în fiecare zi . A fost greu, dar am reușit! Florica este o fetiță frumoasă, cu o minte de copil de patru ani într-un trup de nouă ani. Dar nu este un copil retardat, este doar un copil needucat, un copil care nu a fost la școală, un copil care a trăit printre animalele pe care le îngrijește tatăl ei. I-am adus niște haine pe care le-am luat de la finuța mea. I le-am arătat, pe fiecare în parte și i-am urmărit privirea. Mi-a fost dragă, atât de dragă încât aș fi vrut s-o strâng la piept așa cum și-a strâns ea hăinuțele pe care i le-am adus. Avea ochii extraordinar de frumoși!

- Vezi, Florica , ce haine frumoase ți-a adus tanti? o întreabă mama ei. Hai să le punem în punguță, să nu le murdărim!

- Le țin eu!  a răspuns fetița. Își ținea hăinuțele strâns în brațe, își îngropase fața în ele mirosindu-le și ochii ei străluceau de fericire!. Nu știu dacă mi-a fost dat vreodată să văd atâta bucurie în ochii unui copil, bucurie datorată unor simple hăinuțe.

- Florica, știi ce te rog? Îi spui mamei să-ți facă baie și apoi îți probezi hăinuțele acestea, da?

-Da, tanti! mă aprobă ea privindu-mă sfios.

După aproximativ o oră, sună la sonerie cu un pretext insignifiant doar ca s-o văd îmbrăcată cu hăinuțele ei.

- Ai văzut ce frumoasă ești când ești curată și îmbrăcată cu hăinuțe la fel de curate? Chiar ești o fetiță frumoasă, Florica!

- Tanti, știi ceva, mama mi-a spus că dacă mai trec câțiva ani, mă mărită!

Tresar când îi aud vorbele, mă cutremur și-i spun:

- Nu, Florica, cum să te măriți? Ești un copil! Trebuie să mergi la școală, să înveți să scrii și să citești, ai timp să te și măriți! Of, copile, măritată ai să fii o viață întreagă! Timpul acesta acum, e timpul pentru învățătură!

- Dacă mă lasă tata, o să merg la școală!

- Să mergi copile! Să mergi! Așa vei învăța să scrii, să citești, să vorbești frumos, să te porți frumos! Cine știe? Poate că într-o zi vei fi o femeie celebră!

Nu știu dacă a înțeles toate vorbele mele, dar știu că aveam în fața ochilor un copil fericit! În lumea ei, limitată de multe nevoi, fericirea fusese adusă de niște hăinuțe. Atât de simple dar inegalabil de frumoase pentru ea!