cu urdzâtura adratã ditu urnimii
itsãli mintiti tu ursita tsâsutã
tragu bãrdzâli cu puteari di cilimeanu
caftu pâdâritsili tsi andrupăscu urnekea
mutritâ di suvalnitsa tsi tradzi
peanarga unu yisu buisitu
mutritu la televizorlu fâr-di buei di ninga
icoana casãelji cu unã cândilã
apreasã ti ghini.
Dinintea arâzboilui easti usha
discljisâ câtrâ cozmu
sh dupu elu easti firida pritu cari
nu-s veadi soarili canâ oarâ
intrâ mashi niheamâ di lunjina di la sturu
(câtu s-potsâ s-ghivâseshtsâ
cãrtsâli mprumutati di la altsâ)
sh njiurizma di bagremu.
Nastânga, dusheclu di cânavi
anjiurdzeashti a palji proaspiti
cu veara arhundadzâloru tu eali.
"Ma-s aibâ elji, va-s avemu sh-noi!"
Tsi noimâ di cilimeanu oarfânu
cu suflitu mari sh-caplu aplicatu.
Nandreapta, crivatea anvalitã cu
bilitsâ njirlâ ca amarea ditu
pârâvulii aspusi di altsâ.
Tsâsâtura-i bitisitâ ama mulitsa
mâcã di ljea pân' tsi s-adră
flituru di brisimi dizmâlâratâ.
Ncljidu ocljilji sh...tsiva!
Fliturlji au bana ahâtu shcurtã!
războiul e în mijlocul odăii
cu urzeala făcută din sfaturi,
ițele încurcate în destine
țesute manual, pocnesc
vatalele cu puterea copilăriei,
căutând pedalele ce susțin
modelul urmărit de suveica
trăgând ușor de un vis în
culori urmărit la televizorul
alb-negru de lângă icoana
casei cu o candelă aprinsă
a speranță de mai bine.
În fața războiului e ușa
deschisă larg spre univers,
în spate e fereastra aceea
prin care nu încape soarele,
pătrunde doar o dâră din
lumina becului de pe stâlp
( cât să poți citi cărțile împrumutate)
și parfumul îmbătător al salcâmului,
în stânga, salteaua de cânepă
miroase a paie proaspete cu
vara îmbelșugată a altora în ele.
"Dacă ei au, o să avem și noi!"
Ce logică simplă, de copil
orfan cu suflet uriaș având
capul plecat a docilitate.
În dreapta, patul acoperit cu
o cuvertură în culorile apelor
mării din poveștile altora.
Țesătura e gata dar moliile
s-au înfruptat din ea devenind
fluturi de mătase destrămată.
Închid ochii și... Nimic!
Fluturii trăiesc atât de puțin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu