Anda mi tsânji.../ Ține-mă...

 

Anda mi tsânji
Tu bushlu a tãu
S-ahuleshtsã
Peanili tsi doru!

Hârsea-li lishoru.
Suflã cu vreari
Pristi ljeali sh
Usucã torlu di lãcrãnji.

Agârshea cã
Amu trupu
Sh caftâ-nji
Geanlu pliguit.

S-nu-l alashi
S-doarmâ.
Va-s chearã
Pritu pumoarea
Banâljei sh yislu
Ti eta di totna.

ține-mă în
căușul
palmelor
și atinge-mi
genele
care dor.
alintă-le
ușor.
suflă cu iubire
peste ele și
usucă urma
lacrimilor.
uită
că am trup
și găsește-mi
sufletul rănit.


nu-l lăsa
să adoarmă.
se va pierde
între
coșmarul
vieții și
visul
eternității. 

Maia mea nicânuscutâ .../ Bunica mea necunoscută...

Maia mea nicânuscutã
Tu yisi, daima, nji adari pitã.
Adunji pulbiri di steali
Sh-u frimitsâ cu multã vreari.
Tindzâ peturli tu soari
S-facâ pitili cârtsâcoanji.
Nji-adrashi unâ di prashi
Adâvgashi ma multu cashu
S-nu-agârshescu vârnâoarâ
Cã hiu armânã din hoarâ.
Altã ãu umplushi cu meari
S-amu, tu banã, multã vreari.
Nji adrashi pitã di curcubeti
S-nu mi aflã vâr' sicleti.
Naima buna, mplinã cu lapti
S-nu-nji hibâ fricâ di moarti.
Maia mea nicânuscutã
Mult' bunã-i a tau pitã...



Bunica mea necunoscută
În vis, mereu, îmi faci plăcintă.
Aduni pulbere de stele
Și o frămânți  cu iubire.
Întinzi foile la soare
Să iasă crănțănitoare.
Cu praz, una mi-ai făcut
Și-ai pus brânză din belșug
Ca să nu uit niciodat'
Că sunt armânâ de la sat.
Ai făcut și una cu mere
Să am parte de iubire.
Și-o plăcintă cu dovleac
Să n-am nevoie de leac.
Când mănânc pe cea cu lapte
Nu-mi este frică de moarte.
Bunica mea necunoscută,
Ce bună-i a ta plăcintă!

Geanu di cilimeanu/Suflet de copil

Geanu di cilimeanu s-adarã gâgiâmoljiu tru poala tau, ashtiptândalui mânjili tsi hârsescu perlu tiniru, undatu ca di brisimi. Ashteaptâ fronimu ama niarâvdâtoru ascultândalui muzica vluyisitâ ali ploai pe clapi di pianu sh avyilii, anyisândalui unâ voltâ tu paitonea vrearljielj anamisa di steali anyilicioasi.
Câtu multu vrea s-hibâ eara pi calea mplinâ di laspi. Câtu multu vrea s-aibâ unâ amaxi a chirolui s-u ducã tr-unâ lumi fâr'di minduieri lãi sh jiloasi.  Câtu multu vrea s-hibâ achicâsitã acshi cumu shtia câ-i undzea. Câtu multu vrea sã-i creascâ areapiti alghi di anghilu cari s-li tindâ sh azboairâ pristi tutâ dunjeaua. Câtu multu vrea s-iasâ ditu cafasea atsea di malamã sh dyamanti nipilichisiti. Câtu multu vrea s-zuyrâpseascâ pi pândza tserlui, cu inima lui curatâ ama niachicâsitã. Câtu multu vrea s-compunâ unâ duzeni tu njilj di noti sh buei sh su prifacâ tr-unu curcubeu tsi sumarâdi arucatu pristi ploaia mirâljelj.
Câtu multu vrea unu altu geanu di cilimeanu dzeaminu cu elu sã-shi gioacâ areapitli tr-unu coru hârsitu, bâtutu di kitarâ, tru armunii cu fisea tsi daima s-aflã tu minari.
Ama poala nu-l va, mâna nu easti etimã s-lu hârseascã acshi cumu va sh, dzuuã di dzuuã, putsân câti putsân, geanlu di cilimeanu cheari avdzândalui, di alargu, grita nicâpâitã  a amarielj. Unâ gritâ amutã ama tsi surdzashti. Unâ gritâ tsi-i disicã ureclji di cilimean. Unâ gritâ tsi va-s anâchiseascã pân' tu soni, mash câ geanlu armasi di cilimean ama truplu, di multu chiro, easti di muljeari. Unâ muljeari cu njii di yisi, multi di eali chiruti, unâ muljeari tsi-sh chiru geanlu tru-nâ lumi, canda nu-i dealihea, tâcutâ sh mushatã, unâ lumi tsi canda s-dizvârteashti diunâoarã cu atsea di naevea, unâ lumi ca tu yisu, tsi nu-sh vearsâ lunjina pisti cafasea elj cu para sturi ama ahâtu di dealihea.
Vrea sã-sh aspunâ pirmithlu anda bâtea vimtul turbatu, elu va l-u aspunea a tutuloru. Nu eara unu pirmith cu axii ti altsâ, ama eara pirmithlu a elj, unâ mintiturâ di gaileadz,  di jiliri, niagiundzeri, putsânâ harauã sh multã, multã anyisari.
Vahi,  vrea s-aibâ unâ ficiurami ama nu tsânea minti iu ahurhi ljea sh cându tricu ahânt ayonjea. Ãlji si pârea câ ljea s-aflã, di daima, mari. Ljea nu eara hilji, eara sorâ ti dada a elji. Dada s-aflã tr-unu pirmith jilosu, di treisprãts di frats sh-armasi tecâ, sh ti atsea, feata a elj ma marea s-para adrã sorâ. Ãi pirmithusea tuti chimatli, tuti frimtãrli, ãshi virsa tuti lãcrãnjili cafi dzuuã sh-ascutea tu miydani arâuri di dureari, di suschiri, di caimadz. Sh hiljiea tsea marea li tsânea minti pi tuti sh mãduua elj eara mpârtsâtâ tu multsâ udadz: unu ti dada, unu ti afendi, unu ti frati, câti unu ti doauli surãri, unu ti atseali tsi li nvitsa la sculii, unu ti tuti tsi-u nvitsa bana di cafi dzuuã, câti unu ti cafi carti sh poemati tsi li ghivâsea sh-tutu acshi... ti cafi yisu tsi ashtipta s-adarâ dealihea, ti cafi giocu ditu ficiurami pisti cari s-ashtirnu, ahântu ayonjea, unâ pulbiri multu groasâ, ti gustul amaru tsi lj armânea dupu cafi dzuuã tsi tritsea, ti geanlu a elji di cilimeanu... L-u nclisi tr-unu tsilaru iu nu-l videa canu, mash su-l tsânâ acshi : dumusharcu.
Tora, anda agiumsi maie, l-u ascoati tu miydani, sh elu anghiliceashti sh adutsi pi tserlu a banâljelj, aradzi imiri di soari. Ama easti chiutipsit, ahânt chiutipsit di treamburâ cafi oarâ anda greashti vâr' cama mutatu, anda-i mutritu di oclji arãi, la cafi nioru laiu tsi adutsi furtunji. Fu para-alâsatu ahânt chiro sh elu lândzâdzâ, la prota furtunâ va-s arâspândeascâ tu tut cozmul. Ti atsea elu, alagâ anamisa di niori, alâchitu di unâ aradzâ di soari. Unâ aradzâ mplinâ di nâdii câ bana elj fu bânatâ mushatu a câ, di multi ori, jiloasâ, câ tuts atsei tsi-u cânuscurâ va sh-aducâ aminti di ljea cu mirachi.  Geanlu a elj di cilimean dumusharcu armâni mushatu a câ truplu ãlj treamburã sumu ngricarea anjiloru tsi tricurâ, sh ari nâdia câ nu va-i lu agudeascâ canu. Sh ljea va-s armânâ unu gean chiutipsitu di climeanu fronimu.



Suflet de copil se aşează ghemuit în poala ta aşteptându-şi mângâierea mâinii prin părul tânăr, ondulat şi mătăsos. Aşteaptă cuminte dar nerăbdător, ascultând muzica divină a ploii pe clape de pian şi arcuş de vioară, visând la o plimbare în caleaşca iubirii printre stele strălucitoare. Cât de mult îşi doreşte să fie iar pe uliţa noroioasă! Cât de mult îşi doreşte o maşină a timpului să-l poarte într-o lume neprihănită de gânduri triste şi negre! Cât de mult îşi doreşte să fie înţeles aşa cum ştie că ar trebui să fie! Cât de mult îşi doreşte să-i crească aripi albe de înger pe care să le întindă într-un zbor lin deasupra tuturor! Cât de mult îşi doreşte să iasă din colivia lui de aur şi diamante neşlefuite! Cât de mult îşi doreşte să picteze pe şevaletul cerului, cu penelul inimii lui curate dar neinţelese! Cât de mult îşi doreşte să compună o simfonie în mii de note şi culori şi s-o transforme într-un curcubeu zâmbitor aruncat în calea unei ploi a destinului! Cât de mult îşi doreşte un alt suflet de copil, îngemănat cu al lui, să-şi prindă aripile într-o horă cu ritmuri vesele şi jucăuşe, cu ritmuri pe corzi de chitară, într-o armonie perfectă cu natura mereu aflată în mişcare! Cât de mult, Doamne, cât de mult! Dar poala e neprimitoare, mâna nu e pregătită să-i ofere mângâierea dorită şi sufletul de copil cuminte se stinge uşor, pe zi ce trece, puţin câte puţin, auzind din depărtare chemarea neostoită a mării! O chemare mută şi totuşi asurzitoare! O chemare ce-i sparge timpanele de copil! O chemare ce va birui în cele din urmă, pentru că sufletul a rămas de copil, în timp ce trupul a devenit de mult timp femeie! O femeie cu mii de vise, mare parte neîmplinite, o femeie al cărei suflet rătăceşte într-o lume ireal de tăcută şi frumoasă, o lume paralelă cu cea reală, o lume de vis ce nu-şi revarsă lumina peste colivia ei cu zăbrele imaginare dar dureros de reale!
Ar fi vrut să-şi strige povestea atunci când vântul bătea foarte tare. El i-ar fi preluat-o şi ar fi spus-o tuturor. Nu era o poveste care să fi fost interesantă pentru alţii dar era povestea ei. Un amestec de tristeţe, griji, nevoi, foarte rar bucurii şi multă, multă visare. Ar fi vrut să fi avut copilărie dar nu ţinea minte unde a început ea şi unde a făcut trecerea la adolescenţă, dacă a avut adolescenţă. I se părea că se născuse matură, ea nu era fiică, era sora mamei. Mama avusese o poveste tristă, din treisprezece fraţi rămăsese singura şi atunci, fiica ei cea mare îi devenise soră. Îi povestea toate durerile, toate zbaterile ei sufleteşti, îşi lăsa în fiecare zi lacrimile să curgă scoţând la iveală râuri de durere, de suspine, de regrete. Şi fiica cea mare înregistra tot în mintea ei, împărţind-o în mii de compartimente: unul pentru mama, unul pentru tata, unul pentru frate, câte unul pentru cele două surori, unul pentru învăţăturile pe care le primea la şcoală, unul pentru învăţăturile pe care i le dădea viaţa, câte unul pentru fiecare poezie şi pentru fiecare carte citite cu nesaţ şi tot aşa…pentru fiecare vis ce îşi aştepta împlinirea, pentru fiecare joc al copilăriei pe care se aşternuse praful uitării mult prea devreme, pentru fiecare gust amar pe care îl lăsa trecerea zilelor, pentru sufletul ei de copil… Îl ascunsese de ochii lumii pentru a-i păstra inocenţa. Acum, ajunsă la pragul maturităţii depline, îl scotea la iveală uneori. Şi el străluceşte aducându-i pe cerul vieţii raze de soare blânde şi jucăuşe . Dar e fragil! Atât de fragil încât tremură la fiecare vorbă rostită pe un ton un pic mai înalt, la fiecare privire a unor ochi răi, la fiecare pală de vânt puternic, la fiecare nor negru ce prevesteşte furtuni. A fost neglijat atât de mult timp şi imunitatea lui a scăzut. S-ar împrăştia în univers la prima furtună. De aceea face slalom printre nori şi alege să fie însoţit mereu de o rază de soare. O rază de soare a speranţei că viaţa ei a fost trăită frumos chiar dacă a fost tristă, că toţi cei care au cunoscut-o vreodată îşi vor aminti cu drag de ea, că inocenţa sufletului ei de copil îşi va păstra frumuseţea chiar şi atunci când trupul îi va tremura sub greutatea anilor care au trecut, că nimeni nu i-l va răni. Şi ea va rămâne un suflet fragil de copil cuminte. 

Zãgãdiri.../Rătăciri...

Eara tru-nâ bâsearicã ndisatã cu lao,
Cu measili mplini di oauã aroshi.
Ashtiptau, tu isihii, s-chearâ unu aushu.
Apoia, s-ncljinã ta-s hibã îmbânatu.
Zãgãdea pritu udadzã alghi sh mintitsâ
ca unã stavrudonji fâr' di mãrdzinji.
Tsânea tru mânã unã cumâtici di
shamii anyrâpsitâ cu numirlu
(di nivideari) a udãlui iu eara
crivatea albã ti discurmarea di totna.
S-duchea ahãnt câpâitã sh nu mata ãu afla.
Ãu câftă cu jgljioatili aritsi, trapti, curmati...
Avdza mash cilimeanji tsi zghilea pidipsits
di pumori, prusufhii jiloasi sh mplini di nâdii...
Aratâ-nji numirlu, Doamne! Imnarea mi câpâi...
Dã-nji isihii, Doamne! Avdzarea mi-apitrusi...
Lunjineadzã-nji calea, Doamne! Zãgãdirli mi bitisirã...

Era într-o biserică înțesată de lume,
cu mesele pline de ouă roșii
așteptau, în liniște , să
moară un bătrân, apoi să se
roage pentru reînvierea lui
rătăcea pe culoare albe și
întortocheate, un imens
labirint fără nici o ieșire
ținea într-o mână o
bucățică de prosop cu un
număr ilizibil, al camerei
unde o aștepta un pat alb,
pentru odihna veșnică
era atât de obosită
și n-o mai găsea...
o căuta cu pași tot mai rari,
târșâiți, obosiți, auzea doar
țipete de copii chinuiți de
coșmaruri, rugăciuni triste
și pline de speranțe...
arată-mi numărul, Doamne!
am obosit să mai merg...
dă-mi liniște, Doamne!
am obosit să mai aud...
luminează-mi drumul, Doamne!
am obosit rătăcind...

Fu dzua tau.../A fost ziua ta...

Nu ti câftaiu tu caduri
Sh nu apreshu nitsi unã tsearã
Ti câftaiu pritu timiseri
Sh ti aflaiu tru ghizeri
Cu mânjili dupu mesi
Mutrindalui anvârliga di tini.
Andridzeam deadunu
Zboarâ ancrutsiati tru ursiti.
Tsâ hârsilju dzeadzitli
Ngâlbiniti di tâtumi
Sh tsâ bâshaiu mânjili
Mbitrâniti multu ayonjea.
Acâtsaiu borgi neaua
Ditu perlu a tãu, s-nji
Arcureadzâ noptsâli,
Nji adushu aminti zboarãli a tali
Di unã bunãtati nu ãu avea canu:
"Ma-s aibã ljei, va-s avemu sh noi!"
Fârâ s-dzâtsâ vâr'oarâ câ aveau
Mashi axii di dukeari.
Nu li achicâsiljiu ama li tinjisiljiu acshi.
Shtiushi s-hii daima ti tutsâ
Ama canâ oarâ mashi ti tini.
Oarfânu criscutu di pâpânji,
Lâlânji sh teti, mâratu
Tru ocljilji a oaminjiloru
Ama cu geanlu tiriu.
Ti aflu daima tru oclji ali manâ,
Ti sprilindzâ lishoru tru lãcrãnjili a ljei.
Nu fudzishi,  nu va ti dutsã,
Va hii daima... tru timiseri.

nu te-am mai căutat în
fotografii și nici măcar nu
am aprins o lumânare.
te-am căutat prin amintiri și
te-am găsit plimbându-te
cu mâinile la spate privind
curios în jurul tău ,
dezlegând, împreună,
integrame, cuvinte
încrucișate în destine.
ți-am mângâiat degetele
îngălbenite de tutun și
ți-am sărutat mâinile
îmbătrânite prea devreme,
am împrumutat ninsoarea
din părul tău să-mi
răcorească nopțile.
mi-am amintit vorbele tale,
de-un altruism  ieșit din comun
( “dacă ei au, o să avem și noi”),
fără să spui vreodată că nu aveau
decât valoare sentimentală.
nu le-am înțeles logica,
le-am respectat doar sensul.
ai știut să fii pentru toți dar
niciodată doar pentru tine.
orfan crescut de bunici,
unchi și mătuși , sărman în
ochii tuturor dar cu sufletul uriaș.
te găsesc  în ochii mamei,
te scurgi ușor în lacrimile ei, 
nu ai plecat, nu vei pleca,
vei fi  mereu...în amintiri.

Tsânu tu mânji unu puljiu.../ Țin în mâini o pasăre...

Bãnedzu tu mardzinã di cozmu
tsânu tu mânji unu puljiu
ditu ´nã soi shtiutã mashi di mini...
Easti albu sh peanili a lui
nji poartã yisili.
Dintana-lji undzeashti
cu budzâli a meali.
Ditu oclji âlji curâ lacrãnji di lunjinã.
Cadu ca nã ploai pisti peani
sh s-adarâ curcubeu.
Lu hârsescu pi creashticu
sh mutrimu deadunu tu yilii.
Elu- ahâtu mari sh mini
unu laiu cilimeanu aushitu,
njicu sh agiunu di banâ.
Nã foarticã mari mi aspari
ca-nji shcurteadzâ perlu
ampiltitu tru yisi nghilicioase.
Nclishu oclji niheamã ti totna
Sh-hârsht, diunâoarã
areapitli sh yisili cadzurã tu
laspea tsi amputsa di chishatu proaspitu.
"Câtse-nji fâtseshi aista?
Nu minduishi la mini?"
Yilia tâtsea sh lacrânji di lunjinã
s-arâspândea ditu ljea.

locuiesc la marginea lumii.
țin în mâini o pasăre
dintr-o specie inventată
de mine. e albă și penele
îmi poartă speranțele.
ciocul ei are forma
buzelor mele. din
ochi îi curg lacrimi
de lumină. cad ca o
ploaie peste pene și
le transformă în
curcubeu. o mângâi
pe creștet și privim
împreună în oglindă.
ea e impunătoare și
eu... un biet copil
îmbătrânit, mic și
însetat de viață.
un foarfece imens
amenință să-mi
scurteze părul
împletit în vise
străvezii.
am închis ochii
murind puțin și
hîrșt, dintr-o singură
mișcare, aripile și
visele au căzut
în mâlul cu miros
de urină proaspătă.
"de ce ai făcut asta?
nu te-ai gândit la mine?"
oglinda tăcea și
lacrimi de lumină
izvorau din
reflexiile ei.

Moara...

 

Mutritã di la firida di njiadzãnoapti
eara loclu di iu sh-loa fãrinã ti
pãnea-atsea ti tuti dzãlilji
sh s-aminta giocurli di cilimeanji.
S-adra castri dyeavati cu
noauã chitritseali bãgati
pristi sats-mplinji di yisi
alãsati axahiu ti scriata
anamisa di bagrenji.
Tsi shicai lai!
Aoa
Mutritã di la firida di Notu,
moara easti yimbruki
iu sã-ntsernu sufliti.
Demunji sh anghilji deadunu,
niscântsã s-alinã cãtrã tseru
altsã dipunu tru scutidi.
Njiadzãnoapti - mutritu di cilimeanu,
Notlu mutrit di omu mãturu.

Mashi unu zboru
dukeri mintiti tr-unã
stavrudonji di minduieri.

***
- castru/castri: cetate/cetaţi
- dyeavat: tsi treatsi agonja sh-nu tsãni multu chiro; ntreatsit, ãntreatsitã, pirastica
- axahiu: fãrina tsi u tsãni mu-rarlu ca platã (tu loc di paradz) di la oaminjlji tsi yin s-lã si matsinã grãnili
- bagrenji: acatsia (lilici); rom.salcâm; fr.acacia
- yimbruki: dari la sinuri; rom.vamã; fr.douane

Privită de la fereastra din nord, 

era locul de unde-și
luau rația de făină pentru
pâinea cea de toate zilele și
se nășteau jocurile copilăriei,
se construiau cetăți efemere
cu nouă pietre suprapuse 

peste saci întregi de vise

lăsate uium destinului dintre salcâmi.
ce glumă tristă! aici,
privită de la fereastra din sud, 

moara este vama
unde se cern suflete,
demoni și îngeri laolaltă
unii urcă spre ceruri
alții coboară-n adâncuri
nordul privit de copil
sudul privit de adult
un singur cuvânt
sentimente amestecate
la o răscruce în gând.