Dadã durutã, mash nã pãlãcãrii,
miryiuluxea-mi cãtu hiu tu banã!
Sã-nji plãndzã geanlu pliguit
tu truplu aestu tsi-nji si pari multu xenu.
Zghilea pân' s-iasã sh zghiclu a meu
neavdzãtu di canu, canã oarã.
Mi mutrescu tu yilii sh nu mi vedu.
Hiu mash nã aumbrã tsi
s-tradzi azvarna...azvarna...
Tsi mirã lai nji fu ursitã a treia searã
dupu amintarea meau?
Fãr' di vreari sh hãbãrseari,
mash cu lãcrãnji sh cu dureari.
Duruta meau, ahânt ti pãlãcãrsescu
Miryiuluxea-mi...cãtu nica-nji ti hãrsescu!
Mamă dragă, am o rugăminte:
Bocește-mă când sunt în viață!
Să-mi plângi sufletul chinuit
în trupul acesta pe care nu-l mai recunosc.
Urlă până când va ieși și urletul meu
cel neauzit de nimeni, niciodată.
Mă privesc în oglindă și nu mă văd.
Sunt doar o umbră ce se târăște necontenit...
Ce destin urât mi-a fost hărăzit
în a treia seară de la nașterea mea?
Fără respect și iubire
Doar cu lacrimi și durere.
Mamă dragă, atât îmi mai doresc:
Bocește-mă... cât, încă, mai trăiesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu