Copila...

Copila asta,
iubită pentru
bunătatea ei,
urcase în vârful
dealului, privind
lumea de sus.
a pornit la vale
alergând
( nu i-a spus
nimeni că se
va opri pe
margini de stânci
ascuțite și își
va zdreli visele
până la sânge).
vântul îi răvășea
pletele, aripile
începuseră să-i
crească ușor.
a căzut la
marginea lumii,
lângă brazii
crescuți din
pântecul ei,
bătând ritmic
vatalele neputinței.