Mini nu hiu.../ Eu nu sunt...

 Mini nu hiu...

 

Mini nu hiu burã ditu pirmithi.

Hiu unã muljari dealihea.

Criscui tr-unu miryiuloiu fãrã dipiseari

ninga dada tsi zghilea dupu 

fratsii chiruts  ti daima.

Nj-astringu la cheptu yisili

dizmãlãrati tu mardzina di cozmu.

Nj-adunu zboarãli vgati tru mundzãi

dipãrtats iu strãpãpãnjii a mei

sh purta cupiili di oi sh bãna

tu tendzã mplini di vreari.

-Yinits! Lã grescu mini.

Yinits s-anyrãpsimu unu pirmith

la mardzinã di cozmu:

Pirmithlu a muljariei tsi-sh

miryiuluxeashti bana ditu

cãfasea mãlãmãsitã canda nu-i dealihea.

 

Eu nu sunt un personaj de poveste.

Sunt o  femeie reală.

Am crescut într-un bocet nesfârșit

lângă mama ce-și plângea frații

pierduți pentru totdeauna.

Îmi strâng la piept visele

destrămate la marginea lumii.

Îmi chem înapoi toate cuvintele

plecate în munții cei îndepărtați

unde strămoșii mei își pășteau

turmele de oi și-și trăiau viața

în corturi pline de iubire.

-Veniți! le strig eu.

-Veniți să scriem o poveste

la marginea lumii:

Povestea femeii ce-și bocește viața

din imaginara colivie aurită.