Știți povestea aceea cu „un ochi râde iar
celălalt plânge”? Un ochi îmi plânge când mă gândesc la Alin, soțul meu, pe
care l-am lăsat cu ochii scăldați în lacrimi și cu inima frântă de durere și la
frățiorii mei David și Alex, pe care i-am crescut de mici ca pe copiii mei. Un
ochi râde când îmi privesc părinții, rămași tineri și frumoși, cu aripile lor
îngerești întinse deasupra mea, ca o mângâiere delicată plină de căldură și
iubire. Mi-au lipsit atât de mult în ultimii nouă ani, nici nu vă puteți
închipui! Au plecat într-o zi de primăvară timpurie, în anul în care eu
împlineam vârsta majoratului. Tata îmi promisese o petrecere pe care mi-o
descria în mii de culori. Eu îl ascultam fascinată și abia așteptam ziua aceea
care se anunța atât de frumoasă. Mi-a promis că vom dansa împreună valsul de
început. Știți cât era de important pentru mine ca eu să mă las purtată în ritm
de vals de brațele lui puternice? Toți invitații să se uite la noi uimiți și eu
să urmăresc ochii lui verzi poposind cu privirea asupra mea și căpătând o
strălucire aparte în care se amestecau, deopotrivă, dragostea și mândria lui
părintească? Mi-am dorit petrecerea aceasta și mi-am imaginat-o în fiecare zi!
Dar e o vorbă care nu se dezminte aproape niciodată: cu cât îți dorești mai
mult ca ceva să ți se întâmple, cu atât mai mult exista probabilitatea ca acel
ceva să nu-l poți materializa niciodată! Așa a fost și petrecerea mea: a rămas
doar un vis frumos!
Am uitat să vă spun că eu sunt foarte
încăpățânată și, când îmi doresc ceva, nu am liniște până când nu-mi văd
dorința împlinită. Luați-o ca pe o toană de copil alintat sau ca pe o trăsătură
de caracter! Credeți că aș fi renunțat la valsul meu? Niciodată! Vă vine să
credeți ce am făcut? E adevărat, trebuie să ai și o doză de nebunie în tine ca
să faci asta! Și, recunosc, dispun de ea! După ce am aflat că sunt bolnavă, am
încercat totul, chiar și un transplant medular și, într-o zi, am înțeles că nu
se mai poate face nimic pentru a amâna momentul când mâinile mele se vor
transforma în aripi de înger. Atunci i-am spus lui Alint ( întotdeauna i-am
spus așa, firea mea jucăușă e de vină!) că voi părăsi lumea în pași de vals.
Voi începe dansul în brațele lui și îl voi sfârși ocrotită de aripile tatei!
Știam ziua în care se va întâmpla totul, chiar și ora! Planificasem tot! O să
spuneți că nu se poate, nu aveam de unde să știu, e de domeniul fantasticului
sau al paranormalului. Ei bine! Nu-mi pasă! Puteți crede ce vreți, eu vă spun
doar cum a fost! Mi-am îmbrăcat rochița mea albă cu broderie foarte delicată pe
umeri, rochiță pe care mi-a dăruit-o Alint în ziua în care ne-am căsătorit. Mi-am
luat rămas bun de la buni, draga de ea, lacrimile îi curgeau din ochi fără încetare!
Am rugat-o să aibă grijă de băieți (așa le spun eu frățiorilor mei) și să nu plângă!
De parcă aș fi putut eu să-i opresc lacrimile izvorâte dintr-o durere fără
margini! S-a dovedit că aveam putere de convingere! Buni și-a șters lacrimile
și mi-a zâmbit. Un zâmbet atât de sfios și trist încât chiar și acum, când îmi
amintesc de el, o lacrimă fierbinte se scurge din ochii mei. Mi-am îmbrățișat,
pe rând, cei doi frățiori, i-am ținut strâns la piept pentru ultima dată, luând
cu mine căldura și dragostea lor. În anii aceștia, cât am avut grijă de ei, am
ajuns să-i simt de parcă eu aș fi fost mama lor și nu sora! Cel mai greu a fost
să-mi iau rămas bun de la Alint! Nu știu dacă s-au inventat pe lume destule
cuvinte care să exprime ceea ce ne-a legat pe noi doi! O iubire ca a noastră se
naște o dată la...nu știu!...o mulțime de ani! În ziua aceea i-am spus:
-Alint, ascultă-mă, te rog, fără să mă întrerupi, da? Să nu mă cauți în nici o femeie, dragul meu, pentru că nu vei fi fericit niciodată și eu nu vreau! Tu trebuie să fii fericit! Îmi datorezi asta, înțelegi? Închide-mă într-o cămăruță de suflet și pune un lăcățel gros la ușă! Păstrează-mă acolo până în ziua când ne vom reîntâlni, peste o clipă de eternitate! Eu te voi aștepta, te voi privi cât de bine arăți cu părul nins și voi asculta toate poveștile pe care mi le vei spune despre copiii și nepoții tăi! Pentru că îmi vei spune tot, nu?
Îmi vei povesti toate năzbâtiile lor, cum
s-a născut fiecare zâmbet pe fața lor, cum a dispărut fiecare lacrimă din ochii
lor! Te aștept iubire cu multe povești! Se aud acordurile valsului ceresc,
Alint! A sosit vremea, ia-mă în brațe, te rog! Să dansăm împreună ultimul vals!
Mai ții minte cum a apărut dragostea noastră? Dansam pentru tata și, când
privirile noastre s-au întâlnit, dansul meu a fost doar pentru tine, Alint-ul
meu! Acum voi începe dansul cu tine și îl voi termina cu tata!
L-am sărutat pentru ultima dată, un sărut
dureros de lung, de pasional! Mi-am pus în el toate trăirile, toate
sentimentele, toate visele, toată iubirea! Și da! Pentru prima și ultima dată
în viața mea, am fost egoistă! Am vrut să iau tot cu mine! Privirea lui plină
de dragoste și dor, ochii lui înlăcrimați, gura lui strivită de sărutul meu,
brațele lui vânjoase, trupul lui! Am vrut tot și...n-am luat decât amintirile
mele! Am plecat zâmbind! Brațele tatei, care deveniseră de mult timp aripi, mă
ocroteau părintește! Și eu dansam fericită dar cu ochii înecați în lacrimi!
Pentru zborurile sigure e nevoie de lumină, pentru siguranţa lor e nevoie de puterea aripilor solidificate în timp, clipă de clipă în căldura iubirii curate. Iar lacrimile, în nevinovăţia lor, spală toate vinele şi neajunsurile vieţii.
RăspundețiȘtergereCred că, în multele discuții pe care le-am avut, v-am întrebat de unde vine lumina! Și mi-ați răspuns simplu și frumos: din credință, din dragoste curată, din puritatea și inocența gândurilor!
Ștergere…invitatie la vals in trei ar trebui sa se numeasca aceasta parte. Aripile de inger ale tatalui tau au fost prea scurte ca sa te acopere indeajuns cu căldura și iubire, sau poate a voit sa va intalniti mai repede ca sa-si tina promisiunea facuta. Dar tu, in dragostea ta, ti-ai propus sa-l ocrotesti pe Alint cu bratele-ti care pana la urma se vor transforma si ele in aripi, pana la adanci batraneti ca sa-ti poata povesti despre … Un lucru este cert, o sa va intalniti si o sa continuati valsul!
RăspundețiȘtergereNu va trece mult timp! Doar o clipă de eternitate și ei se vor reîntâlni! Într-o altă lume, într-un alt timp, într-un alt decor!
Ștergere