tu stavârdoni di minduieri,
mi anvâlishi cu ună mutrită
sh-mi tsânushi astresu până
tsi-s amintară steali di-tu ea.
Mi hârsishi niheamâ
(câtu s-angiundzem la mari),
mutrim doilji cum s-amintâ
yisili di-tu peani di lândârushi,
crescu niheamâ shi
cându s-azboairă
angheatsă tru oarâ.
Tsi yisji suntu aesti?
S-frângu dipu shi s-adară arină?
Armâni mashi niurizma di ploae!
M-ai găsit într-o
intersecție de gânduri,
m-ai îmbrățișat cu privirea
și m-ai ținut strâns
până s-au născut stele în ea.
M-ai mângâiat puțin
(până la țărmul mării)
priveam amândoi cum
se nasc visele din pene
de rândunea, cresc puțin și
când să se înalțe în zbor,
îngheață instantaneu.
Ce fel de vise sunt?
Se fac praf și pulbere...
Rămâne doar mirosul ploii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu