Mash nã pãlãcãrii.../ Doar o rugăminte...

Dadã durutã, mash nã pãlãcãrii,
miryiuluxea-mi cãtu hiu tu banã!
Sã-nji plãndzã geanlu pliguit
tu truplu aestu tsi-nji si pari multu xenu.
Zghilea pân' s-iasã sh zghiclu a meu
neavdzãtu di canu, canã oarã.
Mi mutrescu tu yilii sh nu mi vedu.
Hiu mash nã aumbrã tsi
s-tradzi azvarna...azvarna...
Tsi mirã lai nji fu ursitã a treia searã
dupu amintarea meau?
Fãr' di vreari sh hãbãrseari,
mash cu lãcrãnji sh cu dureari.
Duruta meau, ahânt ti pãlãcãrsescu
Miryiuluxea-mi...cãtu nica-nji ti hãrsescu!



Mamă dragă, am o rugăminte:
Bocește-mă când sunt în viață!
Să-mi plângi sufletul chinuit
în trupul acesta pe care nu-l mai recunosc.
Urlă până când va ieși și urletul meu
cel neauzit de nimeni, niciodată.
Mă privesc în oglindă și nu mă văd.
Sunt doar o umbră ce se târăște necontenit...
Ce destin urât mi-a fost hărăzit
în a treia seară de la nașterea mea?
Fără respect și iubire
Doar cu lacrimi și durere.
Mamă dragă, atât îmi mai doresc:
Bocește-mă... cât, încă, mai trăiesc!

Acshi, sketu.../Pur și... simplu

U veadi cu ocljilji ancljishi
Ashtearni cu imireatsã
Pirde buisitu
Pristi nã inimã
Tsi bati andrisãrit.

Bum-bum
Buum-buum.

Sumarãdi.
Shtii cã...
Mutreashti la ljea,
Avdi flituru
Arushinosu di areapiti
Di yisu spulbiratu.

Fâl-fâl
Fââl-fââl.

Ãi hãrseashti
Lishoru geanlu,
Trãsari sh-s
cânikipseashti.
Cilimean fronim
tu trup di muljeari.

Anghil
Ãn-dzeru.

Lunjinã imirã,
Lunjinã isihã,
Soarli tu hâiati,
Ti-adutsi, ti-adunã.

" Ilats, di loats lunjinã!"

O vede cu ochii închiși
așază cu blândețe
perdea multicoloră
peste o inimă
ce bate în salturi

bum-bum
buum-buum

zâmbește, știe că...
se uită la ea
aude fâlfâitul
timid al aripilor
de vis spulberat

fâl-fâl
fââl-fââl

o mângâie
ușor pe suflet
tresare și se alintă
copil cuminte în
trup de femeie

înger
în ger

lumină blândă
lumină lină
soarele-n tindă
te-aduce, te-adună

"Veniți de luați lumină!"

Tu mardzina di cozmu.../ La capătul lumii...

 Tu mardzina di cozmu,

Câftamu toarâli a tali.

Tu neaua tsi cãdea pristi minduieri,

Câftamu zboarãli di vreari.

Tu ocljilji a mei, câftamu stealili

tsi anyilicea vãr'oarã.

Ama... nu aflaiu tsiva!

Mash...aumbra mea...

La capătul lumii,

Căutam urmele lăsate de tine.

În zăpada ce cădea peste gânduri, 

Căutam vorbele de iubire.

În ochii mei, căutam stelele ce 

străluceau cândva.

Dar... nu am găsit nimic!

Doar... umbra mea...

Loclu a meu.../ Lumea mea

 

Anda va s-yiñi aclo
s-ai cicioarili goali...
Tu intratâ easti ‘nâ kilimi
tsâsutâ ditu yisili a meali chiruti.
Calcã-angâtan, s-nu li kisedz...
Nica au axii…
Pi measâ easti unu putiru
Cu soarli pi elu zuyrâpsitu
Ma s-ti lja seatea,
Bea apa ditu elu.
Iasti niheamâ ansâratâ
(s-nu aspuñi la canu, suntu
ndoauâ lăcrâñi de-a meali
vrushi s-lâ shtii nustimada.)
Lja-mi di mânâ! Va-ñi avdzâ
suflitlu trimburatu.
Tsâni-mi astresu
Vahi l-u avdu sh-mini.
S-nu dzâtsâ tsiva. Mashi...
ascultâ-mi,
mutrea-mi,
hâidipsea-mi!

Când vei păși acolo
să ai tălpile goale.
La intrare e un preș țesut
din visele mele neîmplinite.
Calcă ușor, să nu le strivești.
Încă mai au valoare.
Dacă ți-e sete,
ia licoarea de pe masă.
Aceea din paharul
cu raze de soare.
Bea cu încredere!
E ușor sărată, are un
ingredient special
( să nu spui nimănui, sunt
o parte din lacrimile mele.
Ai vrut să le simți gustul).
Ia-mă de mână! Vei auzi
sufletul vibrând încet.
Ține-mă strâns,
poate-l aud și eu.
Să nu spui nimic!
Privește-mă,
ascultă-mă,
alintă-mă...

Voiu s-cãntu haraua...

Voiu s-cãntu haraua pi limba ali dadi
Ãnj gioacă multi zboară pi budzãli cripati
Di chimati-ahãndoasi
Di neguri scutidoasi.
Bãtu vimtul atselu lishoru
Zboarãli-acãtsară coru
Alagã, papo, s-li-acats
S-li dai tuti la nipotsã
Acatsã-li, maie, toati
Ta-s li dai sh-la nipoati
S-li-nveatsă zboru cu zboru
S-nu chearã numa-a armãnjiloru
S-anveatsã yramã cu yramã
Ta-s nu chearã a noastã farã.
S-cãntăm haraua pi limba ali dadi
S-nã gioacã tuti zboarãli pi budzãli cripati.

Anda mi tsânji.../ Ține-mă...

 

Anda mi tsânji
Tu bushlu a tãu
S-ahuleshtsã
Peanili tsi doru!

Hârsea-li lishoru.
Suflã cu vreari
Pristi ljeali sh
Usucã torlu di lãcrãnji.

Agârshea cã
Amu trupu
Sh caftâ-nji
Geanlu pliguit.

S-nu-l alashi
S-doarmâ.
Va-s chearã
Pritu pumoarea
Banâljei sh yislu
Ti eta di totna.

ține-mă în
căușul
palmelor
și atinge-mi
genele
care dor.
alintă-le
ușor.
suflă cu iubire
peste ele și
usucă urma
lacrimilor.
uită
că am trup
și găsește-mi
sufletul rănit.


nu-l lăsa
să adoarmă.
se va pierde
între
coșmarul
vieții și
visul
eternității. 

Maia mea nicânuscutâ .../ Bunica mea necunoscută...

Maia mea nicânuscutã
Tu yisi, daima, nji adari pitã.
Adunji pulbiri di steali
Sh-u frimitsâ cu multã vreari.
Tindzâ peturli tu soari
S-facâ pitili cârtsâcoanji.
Nji-adrashi unâ di prashi
Adâvgashi ma multu cashu
S-nu-agârshescu vârnâoarâ
Cã hiu armânã din hoarâ.
Altã ãu umplushi cu meari
S-amu, tu banã, multã vreari.
Nji adrashi pitã di curcubeti
S-nu mi aflã vâr' sicleti.
Naima buna, mplinã cu lapti
S-nu-nji hibâ fricâ di moarti.
Maia mea nicânuscutã
Mult' bunã-i a tau pitã...



Bunica mea necunoscută
În vis, mereu, îmi faci plăcintă.
Aduni pulbere de stele
Și o frămânți  cu iubire.
Întinzi foile la soare
Să iasă crănțănitoare.
Cu praz, una mi-ai făcut
Și-ai pus brânză din belșug
Ca să nu uit niciodat'
Că sunt armânâ de la sat.
Ai făcut și una cu mere
Să am parte de iubire.
Și-o plăcintă cu dovleac
Să n-am nevoie de leac.
Când mănânc pe cea cu lapte
Nu-mi este frică de moarte.
Bunica mea necunoscută,
Ce bună-i a ta plăcintă!

Geanu di cilimeanu/Suflet de copil

Geanu di cilimeanu s-adarã gâgiâmoljiu tru poala tau, ashtiptândalui mânjili tsi hârsescu perlu tiniru, undatu ca di brisimi. Ashteaptâ fronimu ama niarâvdâtoru ascultândalui muzica vluyisitâ ali ploai pe clapi di pianu sh avyilii, anyisândalui unâ voltâ tu paitonea vrearljielj anamisa di steali anyilicioasi.
Câtu multu vrea s-hibâ eara pi calea mplinâ di laspi. Câtu multu vrea s-aibâ unâ amaxi a chirolui s-u ducã tr-unâ lumi fâr'di minduieri lãi sh jiloasi.  Câtu multu vrea s-hibâ achicâsitã acshi cumu shtia câ-i undzea. Câtu multu vrea sã-i creascâ areapiti alghi di anghilu cari s-li tindâ sh azboairâ pristi tutâ dunjeaua. Câtu multu vrea s-iasâ ditu cafasea atsea di malamã sh dyamanti nipilichisiti. Câtu multu vrea s-zuyrâpseascâ pi pândza tserlui, cu inima lui curatâ ama niachicâsitã. Câtu multu vrea s-compunâ unâ duzeni tu njilj di noti sh buei sh su prifacâ tr-unu curcubeu tsi sumarâdi arucatu pristi ploaia mirâljelj.
Câtu multu vrea unu altu geanu di cilimeanu dzeaminu cu elu sã-shi gioacâ areapitli tr-unu coru hârsitu, bâtutu di kitarâ, tru armunii cu fisea tsi daima s-aflã tu minari.
Ama poala nu-l va, mâna nu easti etimã s-lu hârseascã acshi cumu va sh, dzuuã di dzuuã, putsân câti putsân, geanlu di cilimeanu cheari avdzândalui, di alargu, grita nicâpâitã  a amarielj. Unâ gritâ amutã ama tsi surdzashti. Unâ gritâ tsi-i disicã ureclji di cilimean. Unâ gritâ tsi va-s anâchiseascã pân' tu soni, mash câ geanlu armasi di cilimean ama truplu, di multu chiro, easti di muljeari. Unâ muljeari cu njii di yisi, multi di eali chiruti, unâ muljeari tsi-sh chiru geanlu tru-nâ lumi, canda nu-i dealihea, tâcutâ sh mushatã, unâ lumi tsi canda s-dizvârteashti diunâoarã cu atsea di naevea, unâ lumi ca tu yisu, tsi nu-sh vearsâ lunjina pisti cafasea elj cu para sturi ama ahâtu di dealihea.
Vrea sã-sh aspunâ pirmithlu anda bâtea vimtul turbatu, elu va l-u aspunea a tutuloru. Nu eara unu pirmith cu axii ti altsâ, ama eara pirmithlu a elj, unâ mintiturâ di gaileadz,  di jiliri, niagiundzeri, putsânâ harauã sh multã, multã anyisari.
Vahi,  vrea s-aibâ unâ ficiurami ama nu tsânea minti iu ahurhi ljea sh cându tricu ahânt ayonjea. Ãlji si pârea câ ljea s-aflã, di daima, mari. Ljea nu eara hilji, eara sorâ ti dada a elji. Dada s-aflã tr-unu pirmith jilosu, di treisprãts di frats sh-armasi tecâ, sh ti atsea, feata a elj ma marea s-para adrã sorâ. Ãi pirmithusea tuti chimatli, tuti frimtãrli, ãshi virsa tuti lãcrãnjili cafi dzuuã sh-ascutea tu miydani arâuri di dureari, di suschiri, di caimadz. Sh hiljiea tsea marea li tsânea minti pi tuti sh mãduua elj eara mpârtsâtâ tu multsâ udadz: unu ti dada, unu ti afendi, unu ti frati, câti unu ti doauli surãri, unu ti atseali tsi li nvitsa la sculii, unu ti tuti tsi-u nvitsa bana di cafi dzuuã, câti unu ti cafi carti sh poemati tsi li ghivâsea sh-tutu acshi... ti cafi yisu tsi ashtipta s-adarâ dealihea, ti cafi giocu ditu ficiurami pisti cari s-ashtirnu, ahântu ayonjea, unâ pulbiri multu groasâ, ti gustul amaru tsi lj armânea dupu cafi dzuuã tsi tritsea, ti geanlu a elji di cilimeanu... L-u nclisi tr-unu tsilaru iu nu-l videa canu, mash su-l tsânâ acshi : dumusharcu.
Tora, anda agiumsi maie, l-u ascoati tu miydani, sh elu anghiliceashti sh adutsi pi tserlu a banâljelj, aradzi imiri di soari. Ama easti chiutipsit, ahânt chiutipsit di treamburâ cafi oarâ anda greashti vâr' cama mutatu, anda-i mutritu di oclji arãi, la cafi nioru laiu tsi adutsi furtunji. Fu para-alâsatu ahânt chiro sh elu lândzâdzâ, la prota furtunâ va-s arâspândeascâ tu tut cozmul. Ti atsea elu, alagâ anamisa di niori, alâchitu di unâ aradzâ di soari. Unâ aradzâ mplinâ di nâdii câ bana elj fu bânatâ mushatu a câ, di multi ori, jiloasâ, câ tuts atsei tsi-u cânuscurâ va sh-aducâ aminti di ljea cu mirachi.  Geanlu a elj di cilimean dumusharcu armâni mushatu a câ truplu ãlj treamburã sumu ngricarea anjiloru tsi tricurâ, sh ari nâdia câ nu va-i lu agudeascâ canu. Sh ljea va-s armânâ unu gean chiutipsitu di climeanu fronimu.



Suflet de copil se aşează ghemuit în poala ta aşteptându-şi mângâierea mâinii prin părul tânăr, ondulat şi mătăsos. Aşteaptă cuminte dar nerăbdător, ascultând muzica divină a ploii pe clape de pian şi arcuş de vioară, visând la o plimbare în caleaşca iubirii printre stele strălucitoare. Cât de mult îşi doreşte să fie iar pe uliţa noroioasă! Cât de mult îşi doreşte o maşină a timpului să-l poarte într-o lume neprihănită de gânduri triste şi negre! Cât de mult îşi doreşte să fie înţeles aşa cum ştie că ar trebui să fie! Cât de mult îşi doreşte să-i crească aripi albe de înger pe care să le întindă într-un zbor lin deasupra tuturor! Cât de mult îşi doreşte să iasă din colivia lui de aur şi diamante neşlefuite! Cât de mult îşi doreşte să picteze pe şevaletul cerului, cu penelul inimii lui curate dar neinţelese! Cât de mult îşi doreşte să compună o simfonie în mii de note şi culori şi s-o transforme într-un curcubeu zâmbitor aruncat în calea unei ploi a destinului! Cât de mult îşi doreşte un alt suflet de copil, îngemănat cu al lui, să-şi prindă aripile într-o horă cu ritmuri vesele şi jucăuşe, cu ritmuri pe corzi de chitară, într-o armonie perfectă cu natura mereu aflată în mişcare! Cât de mult, Doamne, cât de mult! Dar poala e neprimitoare, mâna nu e pregătită să-i ofere mângâierea dorită şi sufletul de copil cuminte se stinge uşor, pe zi ce trece, puţin câte puţin, auzind din depărtare chemarea neostoită a mării! O chemare mută şi totuşi asurzitoare! O chemare ce-i sparge timpanele de copil! O chemare ce va birui în cele din urmă, pentru că sufletul a rămas de copil, în timp ce trupul a devenit de mult timp femeie! O femeie cu mii de vise, mare parte neîmplinite, o femeie al cărei suflet rătăceşte într-o lume ireal de tăcută şi frumoasă, o lume paralelă cu cea reală, o lume de vis ce nu-şi revarsă lumina peste colivia ei cu zăbrele imaginare dar dureros de reale!
Ar fi vrut să-şi strige povestea atunci când vântul bătea foarte tare. El i-ar fi preluat-o şi ar fi spus-o tuturor. Nu era o poveste care să fi fost interesantă pentru alţii dar era povestea ei. Un amestec de tristeţe, griji, nevoi, foarte rar bucurii şi multă, multă visare. Ar fi vrut să fi avut copilărie dar nu ţinea minte unde a început ea şi unde a făcut trecerea la adolescenţă, dacă a avut adolescenţă. I se părea că se născuse matură, ea nu era fiică, era sora mamei. Mama avusese o poveste tristă, din treisprezece fraţi rămăsese singura şi atunci, fiica ei cea mare îi devenise soră. Îi povestea toate durerile, toate zbaterile ei sufleteşti, îşi lăsa în fiecare zi lacrimile să curgă scoţând la iveală râuri de durere, de suspine, de regrete. Şi fiica cea mare înregistra tot în mintea ei, împărţind-o în mii de compartimente: unul pentru mama, unul pentru tata, unul pentru frate, câte unul pentru cele două surori, unul pentru învăţăturile pe care le primea la şcoală, unul pentru învăţăturile pe care i le dădea viaţa, câte unul pentru fiecare poezie şi pentru fiecare carte citite cu nesaţ şi tot aşa…pentru fiecare vis ce îşi aştepta împlinirea, pentru fiecare joc al copilăriei pe care se aşternuse praful uitării mult prea devreme, pentru fiecare gust amar pe care îl lăsa trecerea zilelor, pentru sufletul ei de copil… Îl ascunsese de ochii lumii pentru a-i păstra inocenţa. Acum, ajunsă la pragul maturităţii depline, îl scotea la iveală uneori. Şi el străluceşte aducându-i pe cerul vieţii raze de soare blânde şi jucăuşe . Dar e fragil! Atât de fragil încât tremură la fiecare vorbă rostită pe un ton un pic mai înalt, la fiecare privire a unor ochi răi, la fiecare pală de vânt puternic, la fiecare nor negru ce prevesteşte furtuni. A fost neglijat atât de mult timp şi imunitatea lui a scăzut. S-ar împrăştia în univers la prima furtună. De aceea face slalom printre nori şi alege să fie însoţit mereu de o rază de soare. O rază de soare a speranţei că viaţa ei a fost trăită frumos chiar dacă a fost tristă, că toţi cei care au cunoscut-o vreodată îşi vor aminti cu drag de ea, că inocenţa sufletului ei de copil îşi va păstra frumuseţea chiar şi atunci când trupul îi va tremura sub greutatea anilor care au trecut, că nimeni nu i-l va răni. Şi ea va rămâne un suflet fragil de copil cuminte. 

Zãgãdiri.../Rătăciri...

Eara tru-nâ bâsearicã ndisatã cu lao,
Cu measili mplini di oauã aroshi.
Ashtiptau, tu isihii, s-chearâ unu aushu.
Apoia, s-ncljinã ta-s hibã îmbânatu.
Zãgãdea pritu udadzã alghi sh mintitsâ
ca unã stavrudonji fâr' di mãrdzinji.
Tsânea tru mânã unã cumâtici di
shamii anyrâpsitâ cu numirlu
(di nivideari) a udãlui iu eara
crivatea albã ti discurmarea di totna.
S-duchea ahãnt câpâitã sh nu mata ãu afla.
Ãu câftă cu jgljioatili aritsi, trapti, curmati...
Avdza mash cilimeanji tsi zghilea pidipsits
di pumori, prusufhii jiloasi sh mplini di nâdii...
Aratâ-nji numirlu, Doamne! Imnarea mi câpâi...
Dã-nji isihii, Doamne! Avdzarea mi-apitrusi...
Lunjineadzã-nji calea, Doamne! Zãgãdirli mi bitisirã...

Era într-o biserică înțesată de lume,
cu mesele pline de ouă roșii
așteptau, în liniște , să
moară un bătrân, apoi să se
roage pentru reînvierea lui
rătăcea pe culoare albe și
întortocheate, un imens
labirint fără nici o ieșire
ținea într-o mână o
bucățică de prosop cu un
număr ilizibil, al camerei
unde o aștepta un pat alb,
pentru odihna veșnică
era atât de obosită
și n-o mai găsea...
o căuta cu pași tot mai rari,
târșâiți, obosiți, auzea doar
țipete de copii chinuiți de
coșmaruri, rugăciuni triste
și pline de speranțe...
arată-mi numărul, Doamne!
am obosit să mai merg...
dă-mi liniște, Doamne!
am obosit să mai aud...
luminează-mi drumul, Doamne!
am obosit rătăcind...

Fu dzua tau.../A fost ziua ta...

Nu ti câftaiu tu caduri
Sh nu apreshu nitsi unã tsearã
Ti câftaiu pritu timiseri
Sh ti aflaiu tru ghizeri
Cu mânjili dupu mesi
Mutrindalui anvârliga di tini.
Andridzeam deadunu
Zboarâ ancrutsiati tru ursiti.
Tsâ hârsilju dzeadzitli
Ngâlbiniti di tâtumi
Sh tsâ bâshaiu mânjili
Mbitrâniti multu ayonjea.
Acâtsaiu borgi neaua
Ditu perlu a tãu, s-nji
Arcureadzâ noptsâli,
Nji adushu aminti zboarãli a tali
Di unã bunãtati nu ãu avea canu:
"Ma-s aibã ljei, va-s avemu sh noi!"
Fârâ s-dzâtsâ vâr'oarâ câ aveau
Mashi axii di dukeari.
Nu li achicâsiljiu ama li tinjisiljiu acshi.
Shtiushi s-hii daima ti tutsâ
Ama canâ oarâ mashi ti tini.
Oarfânu criscutu di pâpânji,
Lâlânji sh teti, mâratu
Tru ocljilji a oaminjiloru
Ama cu geanlu tiriu.
Ti aflu daima tru oclji ali manâ,
Ti sprilindzâ lishoru tru lãcrãnjili a ljei.
Nu fudzishi,  nu va ti dutsã,
Va hii daima... tru timiseri.

nu te-am mai căutat în
fotografii și nici măcar nu
am aprins o lumânare.
te-am căutat prin amintiri și
te-am găsit plimbându-te
cu mâinile la spate privind
curios în jurul tău ,
dezlegând, împreună,
integrame, cuvinte
încrucișate în destine.
ți-am mângâiat degetele
îngălbenite de tutun și
ți-am sărutat mâinile
îmbătrânite prea devreme,
am împrumutat ninsoarea
din părul tău să-mi
răcorească nopțile.
mi-am amintit vorbele tale,
de-un altruism  ieșit din comun
( “dacă ei au, o să avem și noi”),
fără să spui vreodată că nu aveau
decât valoare sentimentală.
nu le-am înțeles logica,
le-am respectat doar sensul.
ai știut să fii pentru toți dar
niciodată doar pentru tine.
orfan crescut de bunici,
unchi și mătuși , sărman în
ochii tuturor dar cu sufletul uriaș.
te găsesc  în ochii mamei,
te scurgi ușor în lacrimile ei, 
nu ai plecat, nu vei pleca,
vei fi  mereu...în amintiri.

Tsânu tu mânji unu puljiu.../ Țin în mâini o pasăre...

Bãnedzu tu mardzinã di cozmu
tsânu tu mânji unu puljiu
ditu ´nã soi shtiutã mashi di mini...
Easti albu sh peanili a lui
nji poartã yisili.
Dintana-lji undzeashti
cu budzâli a meali.
Ditu oclji âlji curâ lacrãnji di lunjinã.
Cadu ca nã ploai pisti peani
sh s-adarâ curcubeu.
Lu hârsescu pi creashticu
sh mutrimu deadunu tu yilii.
Elu- ahâtu mari sh mini
unu laiu cilimeanu aushitu,
njicu sh agiunu di banâ.
Nã foarticã mari mi aspari
ca-nji shcurteadzâ perlu
ampiltitu tru yisi nghilicioase.
Nclishu oclji niheamã ti totna
Sh-hârsht, diunâoarã
areapitli sh yisili cadzurã tu
laspea tsi amputsa di chishatu proaspitu.
"Câtse-nji fâtseshi aista?
Nu minduishi la mini?"
Yilia tâtsea sh lacrânji di lunjinã
s-arâspândea ditu ljea.

locuiesc la marginea lumii.
țin în mâini o pasăre
dintr-o specie inventată
de mine. e albă și penele
îmi poartă speranțele.
ciocul ei are forma
buzelor mele. din
ochi îi curg lacrimi
de lumină. cad ca o
ploaie peste pene și
le transformă în
curcubeu. o mângâi
pe creștet și privim
împreună în oglindă.
ea e impunătoare și
eu... un biet copil
îmbătrânit, mic și
însetat de viață.
un foarfece imens
amenință să-mi
scurteze părul
împletit în vise
străvezii.
am închis ochii
murind puțin și
hîrșt, dintr-o singură
mișcare, aripile și
visele au căzut
în mâlul cu miros
de urină proaspătă.
"de ce ai făcut asta?
nu te-ai gândit la mine?"
oglinda tăcea și
lacrimi de lumină
izvorau din
reflexiile ei.

Moara...

 

Mutritã di la firida di njiadzãnoapti
eara loclu di iu sh-loa fãrinã ti
pãnea-atsea ti tuti dzãlilji
sh s-aminta giocurli di cilimeanji.
S-adra castri dyeavati cu
noauã chitritseali bãgati
pristi sats-mplinji di yisi
alãsati axahiu ti scriata
anamisa di bagrenji.
Tsi shicai lai!
Aoa
Mutritã di la firida di Notu,
moara easti yimbruki
iu sã-ntsernu sufliti.
Demunji sh anghilji deadunu,
niscântsã s-alinã cãtrã tseru
altsã dipunu tru scutidi.
Njiadzãnoapti - mutritu di cilimeanu,
Notlu mutrit di omu mãturu.

Mashi unu zboru
dukeri mintiti tr-unã
stavrudonji di minduieri.

***
- castru/castri: cetate/cetaţi
- dyeavat: tsi treatsi agonja sh-nu tsãni multu chiro; ntreatsit, ãntreatsitã, pirastica
- axahiu: fãrina tsi u tsãni mu-rarlu ca platã (tu loc di paradz) di la oaminjlji tsi yin s-lã si matsinã grãnili
- bagrenji: acatsia (lilici); rom.salcâm; fr.acacia
- yimbruki: dari la sinuri; rom.vamã; fr.douane

Privită de la fereastra din nord, 

era locul de unde-și
luau rația de făină pentru
pâinea cea de toate zilele și
se nășteau jocurile copilăriei,
se construiau cetăți efemere
cu nouă pietre suprapuse 

peste saci întregi de vise

lăsate uium destinului dintre salcâmi.
ce glumă tristă! aici,
privită de la fereastra din sud, 

moara este vama
unde se cern suflete,
demoni și îngeri laolaltă
unii urcă spre ceruri
alții coboară-n adâncuri
nordul privit de copil
sudul privit de adult
un singur cuvânt
sentimente amestecate
la o răscruce în gând. 

S-facâ mash voljea Tau!/ Facă-se voia Ta!

E-ahânta mushuteatsã, Doamne
Sh noi himu ahântu orghi!
E-ahânta muzicâ tu airu
Sh noi himu ahânt surdzâ!
Dânâsishi loclu ti unâ minutã
Sh noi armasimu amuts...
Hasã minutã!
Canu nu-nji ti cântã!
Tsi amârtii!
Alâgãmu zurlusits ti
Unu mâni nishtiutu
Sh nu mata shtimu
S-vremu dzua di adzâ
Ahânt di... dealihea.
Dumnidzali-mu, ma s-agiungu
Vâr'oarã la tini,
Va mi adari unu pulj?
S-azboairu pritu thimiseri,
Pritu yisi, sã-nji ascuturu
Peanili a caimadzloru
Sh s-dânâsescu mash
Imireatsa cilimeanlui
Ditu bratsâli a meali.
Mutrita lui mplinâ di ntribãri,
Sumarãslu mayicu,
Boatsea lui, muzica geanlui...
S-lu-aducu pân' di mardzina di cozmu.
Aclo, la caishilji cu lilici,
S-lj-aspunu sinurlu
Tsi leagã tserlu cu loclu,
Iu soarli s-arseashti cu luna, cu imireatsã
Sh da neauã cu petali di trandafili
Tu tuti buieili a curcubeului,
Iu niorljii sumarâdu, kiola,
Sh atumtsea cându ditu ocljilj
A loru cadu arâuri di lãcrãnji vluyisiti.
S-facâ mash voljea Tau!

E-atâta frumusețe , Doamne,
și noi suntem atât de orbi!
E-atâta muzică în aer și noi
suntem atât de surzi!
Ai oprit pământul pentru o clipă
și noi am rămas muți...
Sublimă clipă!
Nimeni nu te-a cântat!
Ce păcat!
Alergăm nebuni pentru
un mâine incert
și nu mai știm
să iubim ziua de azi,
atât de... palpabilă.
Doamne, dacă  te-aș
atinge un pic,
m-ai transforma în pasăre?
Să zbor printre amintiri,
printre vise,
să-mi scutur penele durerii
și să păstrez doar
inocența copilului
din brațele mele,
privirea lui întrebătoare,
zâmbetul lui fermecător,
vocea lui, muzica sufletului...
să-l duc până la capătul lumii,
acolo, la caiși, să-i arăt linia
care unește  cerul cu pământul, 
locul unde soarele iubește
luna cu tandrețe
și ninge cu petale de trandafiri 
în toate culorile curcubeului,
unde norii zâmbesc chiar și
atunci când din ochii lor cad
râuri de lacrimi binecuvântate.
Facă-se voia Ta! 

Filmu shcurtu.../Scurtmetraj (fără efecte speciale)...

Unâ pândzâ di pangu
Ãi tsânea ocljilji sumu
Peanili greali mulidã.
Soarlji nu-s videa tru elji,
Mutrita zghilea di dureari,
Urecljilji-s chirurâ tru neguri,
Nu avdza sh nu dukea.
Unâ cicmacã s-discljisi
S-ãu angljitâ agiunã.
Ploaia nu mata yinea,
Mashi bumbunidza
Sh ascapira ti puvrii.
(Cari s-ãu achicâsea sh pi ljea?)
Easti sirinu sh mashi puilji
Gioacâ nistrimuxitsi,
Sh-facu harauã zurleascã,
Azboairâ di-aclo-clo
Sh-adarã cuibari ditu
Yisi dizmãlãrati...
( câtu va-s tsânâ eali?)
Vimtulu bati cu tutã putearea
Lui di prici ayrã sh...
Tsi s-vedzâ?
Aslana nu mai easti aslanâ!!!
Easti unâ mâratâ
Câtsâlushâ chirutâ
La poarta vrearielji.

O pânză de păianjen
îi ține ochii ostatici
sub pleoapele ca plumbul.
Soarele nu se mai reflectă-n ei,
privirea urlă de durere,
urechile-s pierdute-n ceață,
nu aud și nu simt vibrațiile.
Un labirint se deschide larg
pentru a o înghiți flămând,
ploaia nu mai vrea să vină.
A făcut grevă tunând și
fulgerând amenințător.
Cine s-o mai înțeleagă și pe ea?
E senin și doar păsările
nuntesc fără restricții.
Cântă într-o veselie deprimantă,
zboară de colo colo,
construiesc cuiburi din
vise destrămate.
(ce rezistență-or avea?)
Vântul  suflă cu toată puterea
lui de fiară dezlănțuită și...
Ce să vezi?
Leoaica nu mai e felină.
E doar o cățelușă
abandonată
la poarta iubirii...

Gãidãgilu/ Cântărețul anonim

 ( ti paplu Mita alu Bushari)

eara cãnticu tsi izvura di-tu cheali argãsitã
nviscutâ di stranji aroshi cu arãuri nibitisiti
piri di banã-i ascâpirau ochilji tsi mutreau
pristi oaminji tsi djucau tru corlu a hârsearieji.
ei'i nu shtiau câ mashi acshi elu dãldãsea
moartea tsi-lu cãfta ayunjisitã...
I si videau dintsãlj nclishtatsi anda
budzãlji s-alãcheau di fluirlu tsi
umfla cheala argãsitã,
cãntãndalui tru poarta paradhislui.


era cântec izvorât din piele tăbăcită
învelită în haine roșii cu râuri nesfârșite.
flăcări de viață-i scăpărau ochii ce priveau
peste oamenii înlănțuiți într-o horă a veseliei.
ei nu știau că doar așa sfida
moartea ce-l curta grăbită.
i se vedeau dinții încleștați când
buzele se lipeau de fluierul ce
umfla pielea tăbăcită
cântând la poarta raiului.

Caduru di primuveară.../ Tablou de primăvară...

Xerea zurlusi eara vimtul.
Loclu, cutrimburat di
Ahânta vreari,
Ãi creapâ chealea
Ashtiptândalui
Sã-l hãrseascâ ploaia.

Earba s-apreasi
Di dorlu a ljei,
Sh-chiru virdeatsa
Tu amintaticu
Sumu lãcrãnji di
Arauã târdzâi.
Cupiili sh tragu
Azvarna cicioarli câpâiti
Sh mutâ pulbirea
Pânâ analtu, la tseru...

Pânâ sh-elu sh-ncljisi
Salonea di mushutsãri...
Tuti dirmanili spa
Furâ dinisiti pânâ
Anda s-avdâ
Bumbunidzãri sh scâpirãri.

Mashi puiljii anyeadzã
Aestu caduru amurtsâtu...

Seceta a stârnit iar

nebunia din vânt.
Pământului,
cutremurat de
atâta dorință,  
îi crapă obrazul
așteptând 
mângâierea ploii.
Iarba s-a aprins
de dorul ei
pierzându-și
verdele  în
chinurile facerii
sub lacrimi de
rouă târzie.
Turmele-și târâie
copitele obosite, 
ridicând praful în
înaltul cerului.
Până și el și-a
închis salonul de
înfrumusețare ...
toate tratamentele
spa au fost sistate
până la o dată ce
va fi anunțată cu
tunete și fulgere.
Doar păsările
animă tabloul
acesta amorțit...

Alãgãri chiruti.../Rătăciri...

Eara tru-nâ bâsearicã ndisatã cu lao,
Cu measili mplini cu oauã aroshi.
Ashtipta, tu isihii, s-moarã unu aushu.
Apoia, sã s-ancljinã trã-nyiarea a lui.
S-chirea pritu udadz alghi sh cãnghelji
Ca tu-unu labirintu fâr' di mãrdzinji.
Tsânea tru mânã unã cumâtici di shamii
Cu numirlu-nyrãpsitu, ama nividzutu, a udãlui
Iu u-ashtipta unã crivati albã
Trã discurmarea ditu soni…
Eara ahãntu curmatã sh-numirlu nu lu-afla…
Lu câfta cu jgljioatili arãiti, trapti, curmati...
Avdza mashi zghicuri di cilimeanji pidipsits
Di pumori, rigei jiloasi shi-mplini di nâdii...
Aspuni-nj numirlu, Doamne!
Cãpãiiu di-ahãtã imnari...
Dã-nj isihii, Doamne!
Cãpãiiu sh-di-avdzari...
Lunjineadzã-nj calea, Doamne!
Cãpãiiu alãgãnda chirutã…

Era într-o biserică înțesată de lume,
cu mesele pline de ouă roșii
așteptau, în liniște , să
moară un bătrân, apoi să se
roage pentru reînvierea lui
rătăcea pe culoare albe și
întortocheate, un imens
labirint fără nici o ieșire
ținea într-o mână o
bucățică de prosop cu un
număr ilizibil, al camerei
unde o aștepta un pat alb,
pentru odihna veșnică
era atât de obosită
și n-o mai găsea...
o căuta cu pași tot mai rari,
târșâiți, obosiți, auzea doar
țipete de copii chinuiți de
coșmaruri, rugăciuni triste
și pline de speranțe...
arată-mi numărul, Doamne!
am obosit să mai merg...
dă-mi liniște, Doamne!
am obosit să mai aud...
luminează-mi drumul, Doamne!
am obosit rătăcind...

S-amintã paradhisu.../ Se născuse rai..

S-amintã paradhisu...

Anghiljilj inshitsã ditu gura elji
Acâtsau yisili tsi azbuirau.
Intrasi hilandrã tru pirmithu.
Crishtea tr-unu anu câtu altsâ
Tru dzatsi sh... tru patru anji,
Eara, kiola, mae.
S-adrã colasi anda
Elu ãi dzâsi cã u va multu
Sh u anclisi tu cãfasi mãlãmãsitã.
Cându sh cându,
Inshea demunjilji ditu
Creiru, urutsândalui
Sumarâslu luludhisitu pi budzã
Anda s-avdza cânticlu anghilescu.

îngerii ieșiți din gură
prindeau visele din zbor.
intrase adolescentă
în basmul unde
creștea într-un an
cât alții în zece și...
în patru ani,
era deja bunică.
devenise iad când
i-a spus că o iubește
închizând-o în
colivia cu zăbrele aurite.
din timp în timp,
ieșeau demonii din
creier schimonosind
zâmbetul înflorit
pe buze la auzul
cântecului îngeresc.

Kiola, sh muntsãlji cheru, Dumnidzale/ Chiar și munții mor, Doamne...

Kiola, sh muntsãlji cheru, Dumnidzale!
Nglitatsã di ploi agârshiti tru vãljiuri
Pustixiti di doru sh vimtu zurlu.
Eta etilor nu s-amintã iuva,
Ljea eara, di daima, tru cârlidzarea
Ti puvrii a gãljiloru, tru diznjirdarea
Aestã a soarilui ditu njeazã-iarnã.
Aclo, la caishi, iu dukeshtsã cumu
Tsâ si plântâ cicioarli tru locu
Sh acatsã zãrtsinji, iu shedzâ
Muabeti cu tutu cozmul sh ti
Umpli cu eneryia lui,
Iu soarli s-priimnã cu vruta-lj
Pritu niorlji giucâtori,
Iu lumea aestã ahânt sinhisitã
S-andâmâseashti cu atsea di dinclo,
Mârmurisitã ndzari, niheamã ma
Alargu di moarã, iu poala tserlui
S-cheari pritu steali sh noptsãli
Au njiurizmã di vreari ãnyisatã,
Tahinãrli anyilicescu tu boabi di aroauã,
Sh dzãlili s-alâcsescu cu njiurizma
Di canelâ sh limonji.

înghițiți de ploi uitate în văi
pustiite de dor și vânt nebun
veșnicia nu s-a născut
niciunde, ea exista
dintotdeauna  în croncănitul
ăsta sinistru, în blândețea
asta a soarelui din plină
iarnă , acolo, la caiși, unde
simți, pur și simplu, cum îți
intră picioarele în pământ și
prinzi rădăcini, unde stai de
vorbă cu întreg universul și
te încarci cu energia lui,
unde soarele-și plimbă
iubita printre norii jucăuși,
unde lumea asta atât de
neliniștită se întâlnește cu
cea de dincolo, împietrită în
zare, un pic mai încolo de
moară, unde linia orizontului
se pierde printre stele și
nopțile au parfum de iubire
visată, diminețile strălucesc
în boabe de rouă și zilele
se îmbracă cu parfum de
ghimbir, scorțișoară și
cuișoare, acrite cu zeamă de lămâie...

Blãstemu di vreari/ Blestemul iubirii

Dorurli tuti s-neacâ
Tu naima hândoasâ apâ
Sh tr-unâ groapâ cu urdzâts
S-nu mata toarnâ, ici!

Cafi dzuã s-ti urdzâcâ
S-nu mata-nji greshtsâ vrutâ!
S-ti urdzâcâ sh-tu ntunicari
S-nu-avdzâ altâ ciuciurari!

S-ti urdzâcâ nâ bâsheari
Dorlu s-nu-aibâ ascultari!
S-ti urdzâcâ sh budzâli
S-dânâseascâ zboarâli!

S-ti urdzâcâ  nâ mutritã
S-nu mi vedzâ sãcãldãsitã.
Tsi mari pidhimo...tutu ti urdzâcâ
Fâr' di njilã, fâr' di fricâ.

S-tsâ pitrecu unâ hâbari?
Aestâ nu mata easti vreari.
S-ãu ia dratsljilj, moi frãticu
Nu-lj ti noi, ahânt tsâ dzâcu!

Dorurile se îneacă
În cea mai adâncă apă
Și-ntr-o groapă cu urzici
Să nu se întoarc-aici!

Urzica-te-ar zi de zi
Ca să nu mai poți iubi!
Urzica-te-ar într-o noapte
Ca să n-auzi alte șoapte!

Urzica-te-ar un sărut
Dorul să nu-l mai ascut!
Urzica-te-ar buzele
Să-ți oprească vorbele!

Urzica-te-ar și-o privire
Să nu îți mai ieși din fire
E un chin... tot te urzică
Fără milă, fără frică.

Să-ți dau acuma de știre?
Asta?  Nu este iubire!
Dar-ar naiba-n ea, măi frate!
Nu-ți mai fă, singur, păcate!