Ploaia asta poartă numele tău
fecioară cu ochi căprui
și trup de viespe
picioarele au intrat în
noroi până la genunchi
cazi și te ridici
murdară dar neatinsă
de putreziciunile lui
miroși a flori de salcâm
a mare liniștită
a mere coapte interzise
a inocență lăcrimată
ai gustul prafului de stele
al caisei coapte în iulie
al amintirilor amare
privești rămășițele...
îți vine dor de ducă
o nălucă
dor de soare
și culoare
dor de mare
și...te doare.
