E prima zăpadă...

E prima zăpadă și eu 

sunt absentă din 

grupul ei de admiratori.

Gândurile zboară,

privirea rătăcește...

Nu! Nu sunt depresivă!

Doar că albul ei 

A devenit doliu 

după moartea 

copilului din mine.

De câte ori poți muri?

O dată înainte de...

Și rămâi stană de piatră.

O dată imediat după...

Și te întrebi ce 

ai făcut să meriți asta?

Și apoi de fiecare dată

când se întâmplă 

ceva rău și obligatoriu

tu ai fost iar 

"vinovatul de serviciu".

Chiar așa, de câte ori 

mai poți să mori 

înainte de a deveni

materie?

Știi...

Știi să te joci cu stelele?

Le iei în palme, le mângâi delicat strălucirea 

și te prinzi  cu ele

într-o horă amețitoare.

Te urci în carul mare, 

înhami Pegas-ul dorit,

îți potrivești umbrela de vise

( te prinde atât de bine! ) și

pleci pedalând nebunește.

Părul devine urma unei comete,

ochii privesc fecioara

oglindită-n leoaică,

uiți de dureri și

asculți muzica șoptită

a  universului tău.

Visez...

Visez catifea roșie și croșetez o bluză

Îi fac marginea unu' pe față unu' pe dos, 

modelul ei e privit cu invidie.

De ce să privești așa un împletitor de stele?

Firul alunecă ușor, stelele prind contur,

nodul grosolan îl tai și îl refac  cu grijă ... 

scutesc eforturi inutile.

Bluza asta e verde

Cea cu lalele e roz

Costumașul cu râuri e liliachiu

Rochia albă are o talie de viespe

" Ce frumos dansezi!"

Visele sunt delicate

Catifea atinsă de stele...

" Coboară cu picioarele pe pământ! 

Nu vezi că afară e amiază?"

Caut soarele de dinainte de...

Razele lui s-au rătăcit printre vise,

Norii apasă pe umerii aplecați,

Șira se îndoaie,

Dinții cei buni cad unul după altul

Rămâne doar răutatea.

Nebunie de două parale?

" Nu vedeți că au refuzat-o la export și 

ne-au trimis-o nouă?"