E prima zăpadă și eu
sunt absentă din
grupul ei de admiratori.
Gândurile zboară,
privirea rătăcește...
Nu! Nu sunt depresivă!
Doar că albul ei
A devenit doliu
după moartea
copilului din mine.
De câte ori poți muri?
O dată înainte de...
Și rămâi stană de piatră.
O dată imediat după...
Și te întrebi ce
ai făcut să meriți asta?
Și apoi de fiecare dată
când se întâmplă
ceva rău și obligatoriu
tu ai fost iar
"vinovatul de serviciu".
Chiar așa, de câte ori
mai poți să mori
înainte de a deveni
materie?
De cate ori poti muri?
RăspundețiȘtergereDe cate ori se topeste zapada...
Mulțumesc pentru lectură și popas Iulia! Să ai o iarnă la fel de frumoasă ca sufletul tău! :)
ȘtergereMurim cate putin pentru fiecare trecere fara intoarcere, pentru fiecare suflet de pripas care-a facut, pentru o vreme, popas langa al nostru, pentru fiecare urma de noroi pe care o lasa in zapezile amintirilor noastre... Asterne-se, ca un lintoliu alb, neaua uitarii peste impietririle acestea!
RăspundețiȘtergereTulburator poem !
Mulțumesc pentru cuvintele tale Ana! De câte ori mă vizitezi și îmi lași un semn de trecere cerul devine mai luminos! Să ai sărbători luminoase și pline de căldură sufletească! :)
ȘtergereCu drag ! Sarbatori fericite si tie, cu lumina in suflet, Mariana !
RăspundețiȘtergere