Mărturisesc un botez pentru
iertarea păcatului de-a te iubi.
Am botezat o stea cu numele tău.
Strălucea atât de intens!
I-am spus simplu: VIAȚĂ.
Te-ai lepădat de durere?
M-am lepădat!
Te-ai lepădat de Tristețe?
M-am lepădat!
Te-ai lepădat de-ntuneric?
M-am lepădat!
Te unești cu speranța?
Mă unesc!
Te unești cu iubirea!
Mă unesc!
Te unești cu lumina?
Mă unesc!
Și cred că ea va dăinui
pe-acest pământ
și dincolo de el...
și azi , și mâine
și-n vecii vecilor,
Amin!
În noaptea asta
să plouă cu stele...zic.
Noi să dansăm
printre ele...un pic.
Tu să nu mai vezi
că am ochii verzi
și îmi este dor
de-un tainic fior.
Să nu îmi zâmbești
ca să m-amăgești
cu priviri sticloase
și vorbe mieroase.
Să nu mă alinți
cu șoapte fierbinți.
Să-mi fii doar tăcere
într-o mângâiere.
Să mă ții de mână
doar de noapte bună!
Să mă mai privești
cât să mă-nvelești
c-o iubire veche
fără de pereche...
E-atâta frumusețe , Doamne,
și noi suntem atât de orbi!
E-atâta muzică în aer și noi
suntem atât de surzi!
Ai oprit pământul pentru o clipă
și noi am rămas muți...
Sublimă clipă!
Nimeni nu te-a cântat!
Ce păcat!
Alergăm nebuni pentru
un mâine incert
și nu mai știm
să iubim ziua de azi,
atât de... palpabilă.
Doamne, dacă te-aș
atinge un pic,
m-ai transforma în pasăre?
Să zbor printre amintiri,
printre vise,
să-mi scutur penele durerii
și să păstrez doar
inocența copilului
din brațele mele,
privirea lui întrebătoare,
zâmbetul lui fermecător,
vocea lui, muzica sufletului...
să-l duc până la capătul lumii,
acolo, la caiși, să-i arăt linia
care unește cerul cu pământul,
locul unde soarele iubește
luna cu tandrețe
și ninge cu petale de trandafiri
în toate culorile curcubeului,
unde norii zâmbesc chiar și
atunci când din ochii lor cad
râuri de lacrimi binecuvântate.
Facă-se voia Ta!
