Privește-mă...

Privește-mă cu ochii plini de stele
Alintă-mă ca-n visurile mele
Strânge-mă în brațe-atât de tare
Să nu mai simt că sufletul mă doare
Ascultă-mă când numele-ți rostesc
Și dulci cuvinte zilnic îți șoptesc
Zâmbește-mi și adu-mi lumină
Și azi, și mâine și-n anii ce-o să vină
Atinge-mă cum vântul te-a-nvățat
Iubește-mă... pe țărmul înghețat.

Eu...

nu m-am născut și nici
nu voi fi vreodată poet
durerile-mi sunt încă
în stadiu embrionar
ținute în adâncuri
sub o crustă vulcanică.
nu au forța să erupă în
valuri de magmă
incandescentă,
ard în cuvinte nespuse,
se îneacă în ape tulburi,
rătăcesc în ceața deasă
într-un permanent sevraj
dependente de lumină.