Facă-se voia Ta!

 

E-atâta frumusețe , Doamne, 

și noi suntem atât de orbi! 

E-atâta muzică în aer și noi 

suntem atât de surzi! 

Ai oprit pământul pentru o clipă 

și noi am rămas muți... 

Sublimă clipă! 

Nimeni nu te-a cântat! 

Ce păcat! 

Alergăm nebuni pentru 

un mâine incert 

și nu mai știm 

să iubim ziua de azi, 

atât de... palpabilă.

Doamne, dacă  te-aș 

atinge un pic, 

m-ai transforma în pasăre? 

Să zbor printre amintiri, 

printre vise, 

să-mi scutur penele durerii 

și să păstrez doar 

inocența copilului 

din brațele mele, 

privirea lui întrebătoare, 

zâmbetul lui fermecător, 

vocea lui, muzica sufletului... 

să-l duc până la capătul lumii, 

acolo, la caiși, să-i arăt linia 

care unește  cerul cu pământul,  

locul unde soarele iubește 

luna cu tandrețe 

și ninge cu petale de trandafiri  

în toate culorile curcubeului, 

unde norii zâmbesc chiar și 

atunci când din ochii lor cad 

râuri de lacrimi binecuvântate. 

Facă-se voia Ta!