luni, 24 noiembrie 2014

Visez...



Visez catifea roșie și croșetez o bluză
Îi fac marginea unu' pe față unu' pe dos, 
modelul ei e privit cu invidie.
De ce să privești așa un împletitor de stele?
Firul alunecă ușor, stelele prind contur,
nodul grosolan îl tai și îl refac  cu grijă ... 
scutesc eforturi inutile.
Bluza asta e verde
Cea cu lalele e roz
Costumașul cu râuri e liliachiu
Rochia albă are o talie de viespe
" Ce frumos dansezi!"
Visele sunt delicate
Catifea atinsă de stele...
" Coboară cu picioarele pe pământ! 
Nu vezi că afară e amiază?"
Caut soarele de dinainte de...
Razele lui s-au rătăcit printre vise,
Norii apasă pe umerii aplecați,
Șira se îndoaie,
Dinții cei buni cad unul după altul
Rămâne doar răutatea.
Nebunie de două parale?
" Nu vedeți că au refuzat-o la export și 
ne-au trimis-o nouă?"

2 comentarii:

  1. Într-un curcubeu de vise se pot strecura uneori şi ne-visele; într-un mănunchi de certitudini se amestecă rareori incertitudinile; într-un suflet se pot strânge bucurii şi dureri, dar în lumină niciodată nu poate intra întunericul.
    Ştii ce mă fascina când lucra bunica la andrele, faptul că reuşea (nu pricepeam atunci cum) să pitească nodurile pe dosul celor lucrate. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bunica dumneavoastră știa să mânuiască andrelele. Eu lucram la o mașină de tricotat și îmi plăcea să inventez modele care să-mi poarte amprenta. :) Încă mai am bluza cu stele ( eram așa de mândră de stelele mele) . Nu o mai port dar nici nu pot să renunț la ea. :) Mulțumesc pentru semnul de trecere și citire părinte!

      Ștergere