Când vei păși acolo
să ai tălpile goale.
La intrare e un preș țesut
din visele mele neîmplinite.
Calcă ușor, să nu le strivești.
Încă mai au valoare.
Dacă ți-e sete, poți să
iei licoarea de pe masă.
Da! Aceea din paharul
cu raze de soare.
Bea cu încredere!
E ușor sărată, are un
ingredient special
( să nu spui nimănui, sunt
o parte din lacrimile mele)
Ai vrut să le simți gustul!
Ia-mă de mână! Vei auzi
sufletul vibrând încet.
Ține-mă strâns,
poate-l aud și eu.
Să nu spui nimic!
Privește-mă,
ascultă-mă,
alintă-mă...
"La intrare e un preș țesut/ din visele mele neîmplinite." E covorul fermecat, pe care numai cel ce stie cuvantul magic merita sa paseasca - ceilalti il vor zdrentui numai...
RăspundețiȘtergereCâtă dreptate ai! A fost zdrențuit și strivit dar acum strălucește în simplitatea prețuirii lui! Mulțumesc frumos Ana!
RăspundețiȘtergereSi eu iti multumesc, pentru ca-mi oglindesti trairile, emotiile (ma regasesc in cuvintele tale, fara gres).
RăspundețiȘtergere