vineri, 3 iulie 2015

Ploaia mă duce iar acolo...



fetița se joacă 
în noroiul alunecos
cade și strigă fericită
" am prins un pește mare! "
nu știe că viața ei va avea
doar două capitole:
înainte de... și după...
în timp ce... i-a înghețat
naivitatea pe buze
ca un zâmbet tâmp

suflet candelă
abia mai pâlpâi
așteptând razele de soare
din timp... în timpul...
din norii negri
cad lacrimi surori
fulgere verticale
râs ce-ți dă fiori
tunete prin soare
ochi întrebători

“de ce eu oare
sunt ca roua-n zori
petală de floare
pierdută-n culori
arsă de soare
bătută de ploi?...”

3 comentarii:

  1. Lacrimile surori se vor zvantate de raza de soare, Mar - aceeasi raza care va mangaia petala arsa fara voie de tatal-soare si batuta de ploile-mame vitrege.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt momente când razele de soare sunt foarte blânde dar sunt atât de rare încât lacrimile surori își schimbă subit gustul din dulce-sărat în amar. Vară frumoasă Ana! :)

      Ștergere
    2. O vara placuta si tie, Mar! In loc de lacrimi - stropi de apa de mare... :)

      Ștergere