strigă ecoul gândurilor
în dimineața aceasta
tristă și mohorâtă.
desenează-mi
zâmbete pe cer,
joacă-te cu norii
și aruncă năframa
curcubeului peste
zâmbetele noastre.
însăilează o poveste
din picuri de ploaie.
știu! e tristă! dar eu
pot fi iubită doar cu
ochii, cu buzele
pecetluite și cu
sufletul deschis
larg spre soare.
Ploaia divină a lui
Mehdi mai anunță
căldura vocii?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu