duminică, 28 februarie 2016

Ruine...



Ne jucam " v-ați ascunselea" în altar
Să nu vă prindă noaptea acolo!
Au făcut cuptoare cu bucăți smulse din tine
Credeau ca vor avea pâine sfințită în fiecare zi.
Ochii sfinților au înghețat peste ani în pereții scorojiți
Ce Ană au găsit la temelie?
A rămas viu doar clopotul...
Daaannng! Daaannng!
Bate lung și rar.
A mai plecat un creștin.
"Să nu vă ascundeți în biserică!
Va cădea peste voi. "
Și iarba va fi atât de verde
Și semnul crucii pe ruinele vechi de când...?
....ești lângă mine și nu mai pleci nicicând.
Ochii Tăi și-au lăsat blândețea pe chipul
copilului speriat de altarul în ruine.

4 comentarii:

  1. Uneori cuvintele nu au nevoie de cuvinte. Ele se aseaza firesc, aducand celor ce se apleaca asupra lor frumusetea gandurilor din care s-au nascut.
    Seara frumoasa, Mariana

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc frumos, Cristina! Mă bucură trecerea ta prin gândurile mele. :) Seară frumoasă și la casa ta! :)

      Ștergere
  2. Mar, vei gasi printre `Ruine` cuvintele mele?.... LA MULTI ANI! https://www.youtube.com/watch?v=srQ4zhl-Fx8

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc frumos, Liv! Caut mereu printre ruine Găsesc acolo oameni dragi, amintiri frumoase, cuvinte uitate. Le iau de acolo, le șterg cu grijă de praful uitării și le scot la lumina blândă a razelor de soare. Mă bucur tare mult că nu ai uitat de mine, mon ami! :)

      Ștergere