Zâmbet timid

Îți culeg zâmbetul ca pe o
floare rară și-l ocrotesc
în căușul palmelor.

Aprind candela amintirilor
șoptind rugăciunea cântec
de leagăn în poala copilei
cu dor de mamă.

Alint inocența îmbătrânită
și-mi trec mâna peste
gândurile riduri de suflet.

Un curcubeu oprește
ploaia ochilor tăi și-un
soare cărunt încălzește
tâmplele tale.

Știi? Chiar și el a dansat
privind de sus, zâmbind.
Așa... ca tine.