luni, 6 august 2018

Celula poeziei



se auzea sfâșietor
codul Morse al durerii
din poezia ce
îmbrăca zidurile.
•••- - -•••
Salvați Oștenii Scrisului
Atingând pereții,
punctele intrau
sub piele,
liniile în inimă,
poezia-glonț
în sufletul chircit.
lacrimile țâșneau
spre altarul
închinat poeziei.
Am strâns tăcerea
la piept cum, între
zidurile însângerate,
mamele își
alăptau pruncii
pentru ultima dată.
•••- - -•••
Părăsind celula,
codul amuțise.

2 comentarii:

  1. Noi doua am mai vorbit despre asta, Mar. Ma bucur ca ai gasit cuvinte pentru ce s-a intamplat atunci, acolo...
    Seara frumoasa, Mar!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu știu dacă am reușit să transmit tot ce am simțit atunci dar știu ca am încercat. Mulțumesc frumos, Cris! Seară frumoasă și la casa ta să fie! 😘💐

      Ștergere