Anamisa di noi - isihia.
Ti mutrescu sh vedu cum nyiliceshtsã.
Mi mutreshtsã sh mi alâxeshtsâ cu lunjina.
Stealili fudzirâ alargu, multu alargu...
S-nu lâ ljia canu mushuteatsa.
Vimtul sh chiru arushinea. Shushuteashti
zboarâ di vreari chirutâ pritu frândzâli di nucu.
Unu pangu tsasi angâtanu unu savanu ti
fliturlji di vreari amintatâ sh agârshitâ.
Buha ãi hârsitâ. Sh-află uidijia sh-astrigâ
doilji vrearea tu mesi di noapti.
S-avdi sh-unu câni cama alargu...
Tsi ãi lipseashti sh a luiu?
Între noi e doar liniște...
Mă uit la tine și ești strălucitoare
Mă privești și mă învălui cu lumina ta.
Stelele sunt departe, foarte departe...
Să nu le fure nimeni frumusețea.
Vântul șușotește, cu nerusinare,
vorbe de iubire pierdută printre frunzele de nuc.
Un păianjen țese cu grijă un giulgiu
pentru fluturii pierduți prin stomac.
Bufnița e tare fericită. Și-a găsit ursitul
și își strigă iubirea în miez de noapte.
Se-aude, de departe, un câine...
Ce-i trebuie și lui, oare?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu