Bãnedzu tu mardzinã di cozmu
tsânu tu mânji unu puljiu
ditu ´nã soi shtiutã mashi di mini...
Easti albu sh peanili a lui
nji poartã yisili.
Dintana-lji undzeashti
cu budzâli a meali.
Ditu oclji âlji curâ lacrãnji di lunjinã.
Cadu ca nã ploai pisti peani
sh s-adarâ curcubeu.
Lu hârsescu pi creashticu
sh mutrimu deadunu tu yilii.
Elu- ahâtu mari sh mini
unu laiu cilimeanu aushitu,
njicu sh agiunu di banâ.
Nã foarticã mari mi aspari
ca-nji shcurteadzâ perlu
ampiltitu tru yisi nghilicioase.
Nclishu oclji niheamã ti totna
Sh-hârsht, diunâoarã
areapitli sh yisili cadzurã tu
laspea tsi amputsa di chishatu proaspitu.
"Câtse-nji fâtseshi aista?
Nu minduishi la mini?"
Yilia tâtsea sh lacrânji di lunjinã
s-arâspândea ditu ljea.
țin în mâini o pasăre
dintr-o specie inventată
de mine. e albă și penele
îmi poartă speranțele.
ciocul ei are forma
buzelor mele. din
ochi îi curg lacrimi
de lumină. cad ca o
ploaie peste pene și
le transformă în
curcubeu. o mângâi
pe creștet și privim
împreună în oglindă.
ea e impunătoare și
eu... un biet copil
îmbătrânit, mic și
însetat de viață.
un foarfece imens
amenință să-mi
scurteze părul
împletit în vise
străvezii.
am închis ochii
murind puțin și
hîrșt, dintr-o singură
mișcare, aripile și
visele au căzut
în mâlul cu miros
de urină proaspătă.
"de ce ai făcut asta?
nu te-ai gândit la mine?"
oglinda tăcea și
lacrimi de lumină
izvorau din
reflexiile ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu