era cântec izvorât din piele tăbăcită
învelită în haine roșii cu râuri nesfârșite.
flăcări de viață-i scăpărau ochii ce priveau
peste oamenii înlănțuiți într-o horă a veseliei.
ei nu știau că doar așa sfida
moartea ce-l curta grăbită.
i se vedeau dinții încleștați când
buzele se lipeau de fluierul ce
umfla pielea tăbăcită
cântând la poarta raiului.
....fii sigură, Mar, că pe poarta raiului e încrustat si numele lui papu Mita
RăspundețiȘtergereSunt sigură Liv! :) Toți cei care cântă așa cum o făcea el au un loc binemeritat în Rai.
Ștergere