Țin în mâini o pasăre...

locuiesc la marginea lumii.
țin în mâini o pasăre 
dintr-o specie inventată
de mine. e albă și penele
îmi poartă speranțele.
ciocul ei are forma 
buzelor mele. din
ochi îi curg lacrimi 
de lumină. cad ca o 
ploaie peste pene și
le transformă în 
curcubeu. o mângâi
pe creștet și privim
împreună în oglindă.
ea e impunătoare și 
eu... un biet copil
îmbătrânit, mic și
însetat de viață.
un foarfece imens
amenință să-mi 
scurteze părul
împletit în vise
străvezii. 
am închis ochii
murind puțin și
hîrșt, dintr-o singură
mișcare, aripile și
visele au căzut
în mâlul cu miros 
de urină proaspătă.
"de ce ai făcut asta?
nu te-ai gândit la mine?"
oglinda tăcea și 
lacrimi de lumină
izvorau din 
reflexiile ei.