datorez explicații nimănui.
poate doar Lui!
pentru că nu i-am respectat creația
și am murit de două ori.
El mi-a iertat rătăcirile,
mi-a înlocuit adolescența
cu maturitate
și acum mi-o dăruiește
în bucăți inegale de
iubire,
visare,
fluturi întârziați în stomac,
priviri îndrăznețe.
zăbrelele coliviei imaginare
le lasă acolo unde sunt.
libertatea deplină nu îmi este dată
mă ucide cu vorbe grele.
e inutil sa evadez,
colivia e în mine.
nu mă pot părăsi
pe mine însămi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu