LeiMar (28)

Te sărut îngerește pui! Știi cum fac asta. Te-am învățat! Îmi trec ușor buzele moi peste fruntea și peste ochii tăi, ating vârful nasului și mă opresc la incitanta buză de jos. Știu că zâmbești acum și îți amintești cum am învățat împreună să împletim iubirea, poezia și frumusețea vieții în doi cu apropierea grăbită a morții. Uite, vezi, pentru prima dată îi spun pe nume. Îi spuneam doar ”plecarea mea”. Acum am reușit să înțeleg că plecarea asta are un nume. Unul crud și dureros. Dar nu despre moarte vreau să vorbim azi. Hai să povestim cum am petrecut timpul pe care Regizorul ni-l făcuse cadou la căsătoria noastră. Vrei? Sigur că da! Tu nu mă poți refuza niciodată.(decât atunci când te rugam ore întregi să-mi scrii. Orice prostie mi-ai fi scris aș fi citit-o și recitit-o cu nesaț. Era scrisă de tine și aș fi iubit-o. Nu trebuia să fii poet ca să scrii. Iubirea te învață pui! Îți așează cuvintele în ordine, sau dezordine, spune-i cum vrei. Dar când începi să scrii pentru cel iubit nu rămâi cu mâinile în aer. Pur și simplu scrii, așa cum fac eu acum.)

Venise iarna așa de repede peste noi. Stăteam ore întregi la fereastră și priveam copacul din fața blocului. Se golise de frunze, își îmbrăcase o haină subțire de gheață și stătea neclintit în fața vântului și a gerului. Aparent neclintit. O frunză se încăpățâna să rămână atârnată de un ram. Era uscată și chircită, se bălăngănea în stânga și în dreapta dar nu se lăsa dusă de vânt. Se ținea cu atâta încăpățânare. Ți-am arătat-o și ție.

-Uite, iubirea mea, privește ce fragilă e și câtă voință are.

-Seamănă cu tine pui. Și tu ești o femeie puternică. Poți face atât de multe atunci când vrei. Chiar și acum. Mă ții de mână și mă faci atât de fericit. Îmi arăți cerul plin de nori și eu îl văd senin. Îmi arăți stelele și eu mă plimb cu tine printre ele, îți culeg una și ți-o prind în păr. Și tu strălucești, iubita mea. Mult mai puternic decât ea. Îmi arăți soarele printre nori și eu îl privesc în ochii tăi zâmbitori.

-Uite pui! Vezi ce frumos vorbești? Și când îți cer să îmi scrii, îmi spui că nu ești poet, că nu ai putea să scrii metafore (așa cum o fac poeții în versurile pe care ți le recit). Tu ești o metaforă vie pui. Metafora vieții. Ce proastă am fost căutând metafora vieții. Am avut-o lângă mine mereu. M-a ținut de mână și m-a făcut să renasc de atâtea ori, ca o pasăre Phoenix, din cenușa viselor și durerea pierderilor suferite. Ce bine că te am! Ce minune că mai sunt! Ce bucurie că te iubesc! Ce fericire că mă iubești!. Poate că am plagiat mulți poeți acum. Dar și ei sunt oameni. Cu trăiri, cu zâmbete, tristeți, realizări, bucurii, decepții. Doar că au primit un dar divin, acela de a ști să prindă cuvintele într-un dans ce face să vibreze sufletul. Că unii dintre ei se cred dumnezei și privesc cu aroganță la cei ce le citesc versurile, e o altă poveste. Rămâne frumusețea cuvintelor dănțuind pe aripi de suflet. Dă-mi mâna iubire! Hai să alergăm desculți prin ploaie! Lasă fereastra deschisă. Ea ne va aduce sunetul ploii și noi, stând îmbrățișați, în pat, cu ochii închiși, vom simți picurii de ploaie căzând grăbiți peste noi. Uite, simți cum iarba ne gâdilă tălpile? Îmmm! Miroase a flori de salcâm. Și grâul îmi învelește genunchii. Fii atent la bolovani pui! Să nu-ți rănești călcâiele!

-Lei!!! Ai grijă! E unul chiar lângă tine!

-Prea târziu pui! Caaad!

-Exact în brațele mele! Ce bine e, pui! Simți picurii de ploaie?

-Da iubire!

Am început să râdem și buni își făcuse apariția în pragul ușii. Se uita la noi și nu înțelegea de ce râdeam. Era atât de nedumerită și noi râdeam cu atâta poftă.

-Iubire, știi că nu ai scăpat de mine nu? (ți-am spus râzând fără oprire) Mâine vreau să mă plimb pe Champs Elysee!

Buni încă se mai uita la noi mirată. Am chemat-o lângă noi și i-am spus:

-Vii cu noi la Paris, buni?

-Ai înnebunit pui, cum să plecăm acum, iarna?

-Stai liniștită buni, cu ochii închiși, nu vezi zăpada!

Draga de ea, era atât de nedumerită. Nu știa că noi ne plimbam prin toate colțurile lumii și puteam să facem orice ne-am fi dorit doar închizând ochii și ținându-ne de mână.