duminică, 13 decembrie 2015

Suflet de copil (4)

- Ana, tu ce vrei să te faci când vei fi mare? era întrebarea  pe care i-a pus-o, într-una din zile, tovarășa învățătoare .
- Vreau să fiu doctor! a răspuns ea fără să se gândească prea mult.
- Ne spui de ce vrei asta?
- Ca să o vindec pe mami, nu mai vreau să fie bolnavă și să plece de acasă! a venit răspunsul ei imediat.
- E o meserie frumoasă! Pentru asta, va trebui să înveți mult! Așa va fi?
- Da, tovarășa învățătoare, voi învăța!
Și, într-adevăr învăța și nu o făcea pentru că așa trebuia, învăța pentru că îi plăcea să facă asta, descoperea lucruri noi și se bucura pentru fiecare lucru învățat. Învățătoarea a observat și îi dădea lecturi suplimentare. Le citea cu nesaț, practic le „devora” și cerea și altele.  Citise basmele lui Ispirescu, apoi „Poveștile nemuritoare” din colecția Biblioteca pentru toți, apoi „O mie și una de nopți”. Citea și visa. Își făcuse un obicei pe care l-a păstrat chiar și azi. După ce citea câteva pagini închidea ochii și încerca să vizualizeze ceea ce a citit. Știți, ca un film pe care vrei să-l derulezi în memorie. Doar că aici era și ea prezentă, mergea fascinată lângă personajele cărților, trăia aventura lor, chiar devenea un personaj. În lumea ei de lectură și vis devenea când prințesă, când cerșetoare, când Ileana Cosânzeana, când  Gheonoaia, când Albă ca Zăpada, când maștera cea rea. A fost pe rând și Cenușăreasa și fetița cu chibrituri, a fost chiar și personaj masculin. Vizualiza tot. Închidea ochii și era doar lumea ei de poveste, lumea unde era, unde vroia să fie și ceea ce vroia să fie. De departe însă, cele mai frumoase vise ale ei erau acelea în care era îmbrăcată într-un halat de un alb pur, călcat și apretat impecabil, cu un stetoscop ce îi stătea fermecător de bine, așezat frumos pe după gâtul ei alb și delicat, cu părul lung și ondulat plimbându-se rebel pe spatele ei atunci când mergea pe holurile spitalului unde lucra. Și toată lumea o iubea pe doamna doctor. Da! Cele mai frumoase vise erau acelea în care ea se vedea doctor și mama era cea mai sănătoasă și fericită femeie din lume, mândră de fiica ei ajunsă medic vestit pentru profesionalismul ei. 



2 comentarii:

  1. Da, da... imi amintesc si eu filmele care se derulau singure, dupa lectura catorva pagini! :) Si ce de vise!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Așa e! Vise multe, frumoase, risipite la contactul cu realitatea. Mulțumesc Ana!

      Ștergere