Suflet de copil (13)

1983- anul în care parfumul teilor în floare a fermecat-o pentru totdeauna. Consumase ceai de tei de foarte multe ori dar nu știa cum arăta un copac înflorit și nici nu se plimbase vreodată printr-un parc plin de tei. Deși era ziua în care unul din cele mai frumoase vise, acela de a deveni medic, își dădea obștescul sfârșit, parfumul acelor flori micuțe dansa în aer alături de cel al trandafirilor, al salcâmului din sufletul ei, într-o horă înmiresmată ce înălța simțurile până la poarta raiului și dincolo de el. Pentru ea, raiul era pe Pământ (ca în frumosul cântec al lui Gabriel Cotabiță - nu mai știa acum dacă la vremea aceea se lansase ) dar nu pentru că ar fi fost îndrăgostită ( era lângă tatăl ei care o însoțise la liceu pentru examenul de admitere) ci pentru că pășea într-o altă lume, total diferită. Oameni pe care nu-i mai văzuse niciodată, copii ca ea (avea doar paisprezece ani și aceea neîmpliniți) plini de emoții și vise. Aparent calmă, era bine pregătită, grație profesorilor foarte buni pe care i-a avut și dorinței ei de a păși în viața de liceu cu notă mare, tremura în sufletul ei teama de a nu-i pica la examenul de Limbă și literatură română, ca subiect, balada populară Miorița. Era singurul comentariu pe care nu putea să-l rețină și nu știa de ce. Pe noțiunile de gramatică, ortografie, punctuație, analiză a frazelor era foarte sigură. Făcuse atât de multe exerciții, analizase culegeri întregi de texte, fraze simple, compuse, subiective, predicative, de loc, de timp, de mod... La matematică era cea mai bună elevă din clasă, participase la multe olimpiade, rezolvase mii de probleme de aritmetică și geometrie. Dacă nu pica “Miorița” , emoțiile nu-și aveau locul, nota ar fi fost pe măsura eforturilor depuse de ea.
Răsplata ei nu a întârziat să apară, “Miorița“ a rămas între coperțile manualului și nota ei a fost una dintre cele mai bune. A intrat a doua sau a treia pe listă, într-o clasă de treizeci și șase de elevi ( treizeci și cinci de fete și un singur băiat).

A plecat acasă cu imaginea raiului întipărită pe retină (parcul liceului era superb) și cu parfumul de tei impregnat foarte puternic în suflet.