Bine
v-am regăsit! A fost o perioadă agitată pentru voi toți: ați alergat după
cadouri pentru cei dragi, v-ați întâlnit cu ei, ați petrecut, v-ați bucurat,
v-ați distrat. Mă bucur pentru voi! Sincer și nedisimulat!( așa spunea un prieten
de pe un site de socializare!) Să știți că și eu am fost foarte ocupată. Chiar
și îngerii muncesc! Nu știați asta? N-o să vă vină să credeți dar, în timp ce
voi erați foarte ocupați cu alegerea cadourilor, eu am cerut o audiență la
Marele Regizor. E mai greu să ajungi la El dar am reușit. Nu o să vă spun acum
tot ce am discutat (a fost o audiență privată! ), dar i-am cerut să mă lase să
devin înger păzitor și nu unul oarecare ci îngerul păzitor al copiilor lui
Alint! A fost cam mare îndrăzneala mea dar...a meritat să încerc! Regizorul s-a
uitat la mine, m-a privit cu ochii lui inegalabil de blânzi și calzi, a râs și
mi-a spus:
-Leila
Maria mai ai multe de învățat până să devii un înger păzitor! Și...copiii lui
Alint încă nu s-au născut!
-Știu,
Doamne, dar trebuia să-ți spun asta! Așa pot să fiu mai aproape de el, să-l
mângâi pe creștet, să-i simt parfumul! Mi-e dor de el, Doamne! Tu, care ești
peste tot, știi cât de mult ne-am iubit! Ai fost lângă mine mereu, chiar și
atunci când te-am urât pentru că mi-ai luat ambii părinți! M-ai mângâiat pe
creștet și m-ai făcut să înțeleg de ce i-ai luat: aveai nevoie de suflete
frumoase și bune pentru armata ta de îngeri păzitori! Și, apoi, încet, încet,
am început să te simt mereu lângă mine. Am știut întotdeauna că exiști, că ești
bun și iertător. Nu-mi vine să cred că stau în fața ta și că vorbim! Pot să te
ating, Doamne?
-Știi,
copilă, tu m-ai atins mereu! M-ai atins cu credința ta în mine, chiar dacă nu
ai pășit prea des în casa mea! Candela ce o țineai mereu aprinsă, rugăciunile
tale tăcute și cele spuse cu glas șoptit, lacrimile tale curate ascunse de
privirile frățiorilor tăi dar văzute întotdeauna de mine m-au atins copile! Ai
înțeles că, la fel ca orice părinte, deși par dur și neiertător uneori, eu îmi
iubesc toți copiii! Dragostea mea e egală pentru toți copile! Doar că ea e
percepută de fiecare în alt mod! Eu i-am creat pe toți la fel dar le-am dat un
dar deosebit: posibilitatea de a alege între bine și rău, între frumos și urât,
între realitate și vis, între dorințe și realizări. Unii știu să aleagă, alții
nu! Într-un final, toți mă ating: unii cu credința lor și îmi fac o mare
bucurie iar alții cu necredința lor și mă mâhnesc. Dar, ca un Părinte iubitor,
eu îi iert pe toți deopotrivă pentru că, undeva, în adâncul sufletului lor, ei
știu că fără un părinte n-ar fi existat! Gata copile! Fugi la școală! Ai multe
de învățat dacă vrei să fii înger păzitor!
-Plec
Părinte dar să știi că pentru mine rămâi tot Marele Regizor! Nu o să-ți spun
altfel!
A
început să râdă și din mers l-am auzit spunând:
-Copila
asta n-o să se schimbe niciodată!
Râde
atât de frumos Regizorul! Și soarele strălucește! Și Raza de soare zâmbește
iar! Vor reveni poveștile despre ea! Veți afla cum a înflorit iubirea în inima
ei, dar va trebui să aveți răbdare cu ea, adică...cu mine! Încep să povestesc
un pic mai greoi dar când mă pornesc, mă opresc foarte greu! Și mai este și
dorul acesta mare care nu-mi dă pace! Dorul de Alint! Știți că doare? Chiar
dacă sunt în locul acela „ de unde au fugit toată durerea și suferința”! Dorul
de Alint mă doare foarte tare! Deși nu mi-a spus nimic, chiar și Regizorul știe
asta! Pentru că El știe tot!
Episodul de azi, chiar dacă a venit după o pauză, a fost ca o bulă de oxigen, una care vine din seninul Razei de soare, LeiMar.
RăspundețiȘtergereSper să pot scrie mai des, să curgă povestea fără pauze atât de mari.
ȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere...Copila...! este bine ca nu ai uitat de noi. Asteptarile sunt lungi dar sunt uitate imediat de impliniri...
RăspundețiȘtergereUitarea vine greu la mine! :) Și nu începe cu prietenii!
Ștergere