În
poveștile pe care le ascultam de la mama Lei se spunea că o femeie va fi mult
mai prețuită de iubitul ei dacă ea i va se dărui pură, neștiutoare, temătoare.
Probabil că acum aceste povești sunt considerate învechite. Dar mie mi-a plăcut
întotdeauna ceea ce este vechi și de bun simț. Nu tot ceea ce este vechi este și
bun. Dar ideea de a te păstra pentru cel care te face să vibrezi cu adevărat,
pentru cel care vibrează pentru tine, era una de bun simț și am hotărât că eu așa
voi face. Recunosc! Sunt o demodată! Nu mă consider un exemplu bun de urmat și
nici nu sunt o formatoare de opinii. Vă povestesc doar ceea ce am făcut eu și
azi nu voi folosi cuvinte care nu s-au mai spus. Prima mea noapte de dragoste,
ca pentru multe alte femei, a fost una de neuitat. Eu am numit-o „Primul dans” și
am să vi-o împărtășesc și vouă:
„E
noaptea primului dans! Zeci de lumânări aprinse odaia luminează.
Buchete
de trandafiri albi și roșii o înmiresmează.
Pășesc
temătoare
pe-un
covor de albe petale.
"
-Dă-mi mâna ta, Maria, și-alungă-ți teama
ascultă
muzica ce-o cântă inimile noastre
și
lasă-te purtată de ritmurile ei! "
Tandrețe
și blândețe
mângâieri
și sărutări fierbinți
un
țipăt de durere curmat de-un pasional sărut
o
lacrimă pe-obraz uscată de alte sărutări fierbinți
și
șoapte la ureche:
"
-Iartă-mă, Maria!
Așa
e primul dans!
începe
dureros și apoi încet devine atâta de frumos!
Ascultă muzica ce inima ți-o cântă! "
"
-Inimă nebună! ce dans mă-nveți tu oare? "
Ce
muzică divină!
Ce
dans amețitor!
Mișcări
unduitoare
când
lente, când alerte
și-acordul
ei final ne-nalță pân' la stele!
Ne
prăbușim apoi
în
marea de petale de trandafiri catifelați și moi
și
inimile noastre, ca una, încep o nouă melodie
iar
primul dans devine
O
dulce amintire!”
Am
pus ghilimele pentru că sunt aceleași cuvinte pe care le-am folosit pe blogul
meu de pe site-ul de socializare. Eu eram îndrăgostită de un Alint adus de vânt
într-o toamnă mai frumoasă ca oricând. Un Alint al sufletului până atunci se
transformase într-un Alint al inimii până când destinul avea să hotărască
pentru noi. Un Alint cu aromă de gutui dulci-amărui, cu gust de must
dulce-aromat, adus de un soare blând și timid, ținut în captivitate de o rază
de soare jucăușă și răsfățată iar după atâția ani de lacrimi și durere.
Îndrăgostită de un Alint adus de un curcubeu din zâmbete de copii aruncat peste
norii care mi-au umbrit cerul vieții. Îndrăgostită de un Alint!
frumoase randuri....cand le recitesc...pot spune ca retraiesc sentimentele pe care le transmiti. Astept cu nerabdare continuarea....
RăspundețiȘtergereCred că ți-am rămas datoare cu răspunsul acesta Puiu! Iartă-mi întârzierea! :) Voi încerca să continui povestea! :)
Ștergereprima zi de școală, primul sărut, prima dragoste, „primul dans”......cum să le uite cineva, Mar.......?
RăspundețiȘtergereSunt și persoane care le uită Liv! Cele pentru care toate astea reprezintă amintiri ce se vor uitate, experiențe de viață care nu au fost așa cum și-ar fi dorit să fie. Dar povestea lui LeiMar este printre cele ce se vor spuse, printre cele cărora le e bine în lumină! Voi încerca să o scot sub razele soarelui, să-i redau strălucirea! :)
RăspundețiȘtergereÎti urez succes...știu că va căpăta strălucirea pe care o are...
RăspundețiȘtergere