joi, 20 martie 2014

LeiMar (19)

-Lei intri în jocul meu?
-îmmm, depinde! Ce reguli trebuie respectate?
-Niciuna! Sau...le stabilim pe măsură ce avansăm!
Îl privesc pe sub genele ușor închise. Zâmbește șmecherește. Știu că i-a trecut o idee năstrușnică prin căpșoru-i frumos și intru în jocul lui.
-Încep cu o întrebare: cum te-ai descrie dacă eu nu te-aș cunoaște?
-Aliiint! Ce joc e ăsta?
-Ai spus că intri...deci, răspunde!
-Bine! Sunt ca o carte!
-Cum așa? mă întreabă nedumerit.
-Hai să-ți explic! Ai citit vreodată o carte doar pentru că ți-a fost recomandată de cineva foarte drag?
-Hm! Nu cred!
-Ca să îi faci pe plac o iei cu tine și începi s-o citești. După ce ai lecturat câteva pagini te întrebi de ce ți-a fost recomandată cu atâta căldură. Din bun simț nu o înapoiezi imediat, o pui pe noptieră și în altă zi mai încerci.  Începe să-ți placă și îți dorești să nu o mai lași din mână. Sunt zile când ea refuză să-și deschidă coperțile. Devine din ce în ce mai greoaie, se scriu pagini noi. Știi Alint? Cred că am uitat să-ți spun că nu este terminată. În fiecare zi apar noi capitole. N-ai spus că nu sunt reguli de respectat?
-Lei! Iar te ții de șotii!
-Nu iubire! Cartea asta are o personalitate foarte puternică! Vrei să-ți spun care este deosebirea dintre mine și ea?
-Sigur că da!
-Pe mine nu mă recomandă nimeni! Știi de ce? Pentru că nimeni nu a reușit să mă citească!
-Eram sigur că te ții de glume! Te citesc eu! Dar nu te recomand nimănui! Te vreau doar pentru mine! Hai vino! Am chef să răsfoiesc niște pagini! Dă-mi mâna pui! Să scriem împreună un capitol. Ce titlu îi dăm?
-Stai să mă gândesc! Lei și Alint, povestea iubirii. Sau...iubire de poveste!
-Îmi place! Povestea iubirii noastre. Vreau să o trăiesc și să o simt cu fiecare por al ființei mele pui! Să nu-mi închizi coperțile niciodată! Rămâi deschisă pentru mine!
-Vrei să stabilim niște reguli? Dacă tot ne jucăm!
-Bine! Spune tu mai întâi.
-Hmm! Regula numărul unu: Eu voi fi cartea ta și tu...o vei păstra mereu lângă tine, aproape de inimă!
-Nici nu e greu, tu ești stăpâna absolută în inima mea! Eu voi fi cititorul tău și tu...mă înveți să scriu în cartea ta!
-Iubire, tu deja ai capitole întregi! A trecut ceva vreme de când ești co-autor!
Râdem amândoi! Ne e atât de bine împreună!


5 comentarii:

  1. cred ca atunci am propus sa jucam ceva cu un bat si o sfoara....batul era calutul iar sfoara era harnasamentul calului fermecat

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Știi Puiu, pentru ea erai ca un zâmbet permanent, izvorul ei de veselie și, de multe ori, îți simțea privirea blândă ocrotind-o și îți auzea vocea îngrijorată sfătuind-o! I-ai fost un foarte bun prieten! :)

      Ștergere
  2. Sti care este păcatul ? cartea a fost scrisă de doi, dar de citit, o citiți separat......

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate că nu este un păcat foarte mare, cartea merită să fie citită. Paginile ei sunt scrise cu multă dragoste și din ele pot fi desprinse învățături pentru cei ce vor să învețe din experiențele trăite de alții. :)

      Ștergere
  3. Nu m-ai înțeles Mar. Sau poate ai înțeles ce am vrut să spun dar nu se impun explicații.....Cartea întradevăr, merită citită.

    RăspundețiȘtergere