-Lei
intri în jocul meu?
-îmmm,
depinde! Ce reguli trebuie respectate?
-Niciuna!
Sau...le stabilim pe măsură ce avansăm!
Îl
privesc pe sub genele ușor închise. Zâmbește șmecherește. Știu că i-a trecut o
idee năstrușnică prin căpșoru-i frumos și intru în jocul lui.
-Încep
cu o întrebare: cum te-ai descrie dacă eu nu te-aș cunoaște?
-Aliiint!
Ce joc e ăsta?
-Ai
spus că intri...deci, răspunde!
-Bine!
Sunt ca o carte!
-Cum
așa? mă întreabă nedumerit.
-Hai
să-ți explic! Ai citit vreodată o carte doar pentru că ți-a fost recomandată de
cineva foarte drag?
-Hm!
Nu cred!
-Ca
să îi faci pe plac o iei cu tine și începi s-o citești. După ce ai lecturat
câteva pagini te întrebi de ce ți-a fost recomandată cu atâta căldură. Din bun
simț nu o înapoiezi imediat, o pui pe noptieră și în altă zi mai încerci. Începe să-ți placă și îți dorești să nu o mai
lași din mână. Sunt zile când ea refuză să-și deschidă coperțile. Devine din ce
în ce mai greoaie, se scriu pagini noi. Știi Alint? Cred că am uitat să-ți spun
că nu este terminată. În fiecare zi apar noi capitole. N-ai spus că nu sunt
reguli de respectat?
-Lei!
Iar te ții de șotii!
-Nu
iubire! Cartea asta are o personalitate foarte puternică! Vrei să-ți spun care
este deosebirea dintre mine și ea?
-Sigur
că da!
-Pe
mine nu mă recomandă nimeni! Știi de ce? Pentru că nimeni nu a reușit să mă
citească!
-Eram
sigur că te ții de glume! Te citesc eu! Dar nu te recomand nimănui! Te vreau
doar pentru mine! Hai vino! Am chef să răsfoiesc niște pagini! Dă-mi mâna pui! Să scriem împreună un capitol. Ce titlu îi dăm?
-Stai
să mă gândesc! Lei și Alint, povestea iubirii. Sau...iubire de poveste!
-Îmi
place! Povestea iubirii noastre. Vreau să o trăiesc și să o simt cu fiecare por
al ființei mele pui! Să nu-mi închizi coperțile niciodată! Rămâi deschisă
pentru mine!
-Vrei
să stabilim niște reguli? Dacă tot ne jucăm!
-Bine!
Spune tu mai întâi.
-Hmm!
Regula numărul unu: Eu voi fi cartea ta și tu...o vei păstra mereu lângă tine,
aproape de inimă!
-Nici
nu e greu, tu ești stăpâna absolută în inima mea! Eu voi fi cititorul tău și
tu...mă înveți să scriu în cartea ta!
-Iubire,
tu deja ai capitole întregi! A trecut ceva vreme de când ești co-autor!
Râdem
amândoi! Ne e atât de bine împreună!
cred ca atunci am propus sa jucam ceva cu un bat si o sfoara....batul era calutul iar sfoara era harnasamentul calului fermecat
RăspundețiȘtergereȘtii Puiu, pentru ea erai ca un zâmbet permanent, izvorul ei de veselie și, de multe ori, îți simțea privirea blândă ocrotind-o și îți auzea vocea îngrijorată sfătuind-o! I-ai fost un foarte bun prieten! :)
ȘtergereSti care este păcatul ? cartea a fost scrisă de doi, dar de citit, o citiți separat......
RăspundețiȘtergerePoate că nu este un păcat foarte mare, cartea merită să fie citită. Paginile ei sunt scrise cu multă dragoste și din ele pot fi desprinse învățături pentru cei ce vor să învețe din experiențele trăite de alții. :)
ȘtergereNu m-ai înțeles Mar. Sau poate ai înțeles ce am vrut să spun dar nu se impun explicații.....Cartea întradevăr, merită citită.
RăspundețiȘtergere