marți, 28 octombrie 2025

Filmu shcurtu.../Scurtmetraj (fără efecte speciale)...


Unâ pândzâ di pangu
Ãi tsânea ocljilji sumu
Peanili greali mulidã.
Soarlji nu-s videa tru elji,
Mutrita zghilea di dureari,
Urecljilji-s chirurâ tru neguri,
Nu avdza sh nu dukea.
Unâ cicmacã s-discljisi
S-ãu angljitâ agiunã.
Ploaia nu mata yinea,
Mashi bumbunidza
Sh ascapira ti puvrii.
(Cari s-ãu achicâsea sh pi ljea?)
Easti sirinu sh mashi puilji
Gioacâ nistrimuxitsi,
Sh-facu harauã zurleascã,
Azboairâ di-aclo-clo
Sh-adarã cuibari ditu
Yisi dizmãlãrati...
( câtu va-s tsânâ eali?)
Vimtulu bati cu tutã putearea
Lui di prici ayrã sh...
Tsi s-vedzâ?
Aslana nu mai easti aslanâ!!!
Easti unâ mâratâ
Câtsâlushâ chirutâ
La poarta vrearielji.



O pânză de păianjen
îi ține ochii ostatici
sub pleoapele ca plumbul.
Soarele nu se mai reflectă-n ei,
privirea urlă de durere,
urechile-s pierdute-n ceață,
nu aud și nu simt vibrațiile.
Un labirint se deschide larg
pentru a o înghiți flămând,
ploaia nu mai vrea să vină.
A făcut grevă tunând și
fulgerând amenințător.
Cine s-o mai înțeleagă și pe ea?
E senin și doar păsările
nuntesc fără restricții.
Cântă într-o veselie deprimantă,
zboară de colo colo,
construiesc cuiburi din
vise destrămate.
(ce rezistență-or avea?)
Vântul  suflă cu toată puterea
lui de fiară dezlănțuită și...
Ce să vezi?
Leoaica nu mai e felină.
E doar o cățelușă
abandonată
la poarta iubirii...

miercuri, 22 octombrie 2025

Gãidãgilu/ Cântărețul anonim

 ( ti paplu Mita alu Bushari)

eara cãnticu tsi izvura di-tu cheali argãsitã
nviscutâ di stranji aroshi cu arãuri nibitisiti
piri di banã-i ascâpirau ochilji tsi mutreau
pristi oaminji tsi djucau tru corlu a hârsearieji.
ei'i nu shtiau câ mashi acshi elu dãldãsea
moartea tsi-lu cãfta ayunjisitã...
I si videau dintsãlj nclishtatsi anda
budzãlji s-alãcheau di fluirlu tsi
umfla cheala argãsitã,
cãntãndalui tru poarta paradhislui.


era cântec izvorât din piele tăbăcită
învelită în haine roșii cu râuri nesfârșite.
flăcări de viață-i scăpărau ochii ce priveau
peste oamenii înlănțuiți într-o horă a veseliei.
ei nu știau că doar așa sfida
moartea ce-l curta grăbită.
i se vedeau dinții încleștați când
buzele se lipeau de fluierul ce
umfla pielea tăbăcită
cântând la poarta raiului.



luni, 20 octombrie 2025

Caduru di primuveară.../ Tablou de primăvară...


Xerea zurlusi eara vimtul.
Loclu, cutrimburat di
Ahânta vreari,
Ãi creapâ chealea
Ashtiptândalui
Sã-l hãrseascâ ploaia.

Earba s-apreasi
Di dorlu a ljei,
Sh-chiru virdeatsa
Tu amintaticu
Sumu lãcrãnji di
Arauã târdzâi.
Cupiili sh tragu
Azvarna cicioarli câpâiti
Sh mutâ pulbirea
Pânâ analtu, la tseru...

Pânâ sh-elu sh-ncljisi
Salonea di mushutsãri...
Tuti dirmanili spa
Furâ dinisiti pânâ
Anda s-avdâ
Bumbunidzãri sh scâpirãri.

Mashi puiljii anyeadzã
Aestu caduru amurtsâtu...


Seceta a stârnit iar
nebunia din vânt.
Pământului,
cutremurat de
atâta dorință,  
îi crapă obrazul
așteptând 
mângâierea ploii.
Iarba s-a aprins
de dorul ei
pierzându-și
verdele  în
chinurile facerii
sub lacrimi de
rouă târzie.
Turmele-și târâie
copitele obosite, 
ridicând praful în
înaltul cerului.
Până și el și-a
închis salonul de
înfrumusețare ...
toate tratamentele
spa au fost sistate
până la o dată ce
va fi anunțată cu
tunete și fulgere.
Doar păsările
animă tabloul
acesta amorțit...

duminică, 19 octombrie 2025

Alãgãri chiruti.../Rătăciri...


Eara tru-nâ bâsearicã ndisatã cu lao,
Cu measili mplini cu oauã aroshi.
Ashtipta, tu isihii, s-moarã unu aushu.
Apoia, sã s-ancljinã trã-nyiarea a lui.
S-chirea pritu udadz alghi sh cãnghelji
Ca tu-unu labirintu fâr' di mãrdzinji.
Tsânea tru mânã unã cumâtici di shamii
Cu numirlu-nyrãpsitu, ama nividzutu, a udãlui
Iu u-ashtipta unã crivati albã
Trã discurmarea ditu soni…
Eara ahãntu curmatã sh-numirlu nu lu-afla…
Lu câfta cu jgljioatili arãiti, trapti, curmati...
Avdza mashi zghicuri di cilimeanji pidipsits
Di pumori, rigei jiloasi shi-mplini di nâdii...
Aspuni-nj numirlu, Doamne!
Cãpãiiu di-ahãtã imnari...
Dã-nj isihii, Doamne!
Cãpãiiu sh-di-avdzari...
Lunjineadzã-nj calea, Doamne!
Cãpãiiu alãgãnda chirutã…



Era într-o biserică înțesată de lume,
cu mesele pline de ouă roșii
așteptau, în liniște , să
moară un bătrân, apoi să se
roage pentru reînvierea lui
rătăcea pe culoare albe și
întortocheate, un imens
labirint fără nici o ieșire
ținea într-o mână o
bucățică de prosop cu un
număr ilizibil, al camerei
unde o aștepta un pat alb,
pentru odihna veșnică
era atât de obosită
și n-o mai găsea...
o căuta cu pași tot mai rari,
târșâiți, obosiți, auzea doar
țipete de copii chinuiți de
coșmaruri, rugăciuni triste
și pline de speranțe...
arată-mi numărul, Doamne!
am obosit să mai merg...
dă-mi liniște, Doamne!
am obosit să mai aud...
luminează-mi drumul, Doamne!
am obosit rătăcind...

vineri, 17 octombrie 2025

S-amintã paradhisu.../ Se născuse rai..

S-amintã paradhisu...

Anghiljilj inshitsã ditu gura elji
Acâtsau yisili tsi azbuirau.
Intrasi hilandrã tru pirmithu.
Crishtea tr-unu anu câtu altsâ
Tru dzatsi sh... tru patru anji,
Eara, kiola, mae.
S-adrã colasi anda
Elu ãi dzâsi cã u va multu
Sh u anclisi tu cãfasi mãlãmãsitã.
Cându sh cându,
Inshea demunjilji ditu
Creiru, urutsândalui
Sumarâslu luludhisitu pi budzã
Anda s-avdza cânticlu anghilescu.


îngerii ieșiți din gură
prindeau visele din zbor.
intrase adolescentă
în basmul unde
creștea într-un an
cât alții în zece și...
în patru ani,
era deja bunică.
devenise iad când
i-a spus că o iubește
închizând-o în
colivia cu zăbrele aurite.
din timp în timp,
ieșeau demonii din
creier schimonosind
zâmbetul înflorit
pe buze la auzul
cântecului îngeresc.

joi, 16 octombrie 2025

Kiola, sh muntsãlji cheru, Dumnidzale/ Chiar și munții mor, Doamne...


Kiola, sh muntsãlji cheru, Dumnidzale!
Nglitatsã di ploi agârshiti tru vãljiuri
Pustixiti di doru sh vimtu zurlu.
Eta etilor nu s-amintã iuva,
Ljea eara, di daima, tru cârlidzarea
Ti puvrii a gãljiloru, tru diznjirdarea
Aestã a soarilui ditu njeazã-iarnã.
Aclo, la caishi, iu dukeshtsã cumu
Tsâ si plântâ cicioarli tru locu
Sh acatsã zãrtsinji, iu shedzâ
Muabeti cu tutu cozmul sh ti
Umpli cu eneryia lui,
Iu soarli s-priimnã cu vruta-lj
Pritu niorlji giucâtori,
Iu lumea aestã ahânt sinhisitã
S-andâmâseashti cu atsea di dinclo,
Mârmurisitã ndzari, niheamã ma
Alargu di moarã, iu poala tserlui
S-cheari pritu steali sh noptsãli
Au njiurizmã di vreari ãnyisatã,
Tahinãrli anyilicescu tu boabi di aroauã,
Sh dzãlili s-alâcsescu cu njiurizma
Di canelâ sh limonji.


înghițiți de ploi uitate în văi
pustiite de dor și vânt nebun
veșnicia nu s-a născut
niciunde, ea exista
dintotdeauna  în croncănitul
ăsta sinistru, în blândețea
asta a soarelui din plină
iarnă , acolo, la caiși, unde
simți, pur și simplu, cum îți
intră picioarele în pământ și
prinzi rădăcini, unde stai de
vorbă cu întreg universul și
te încarci cu energia lui,
unde soarele-și plimbă
iubita printre norii jucăuși,
unde lumea asta atât de
neliniștită se întâlnește cu
cea de dincolo, împietrită în
zare, un pic mai încolo de
moară, unde linia orizontului
se pierde printre stele și
nopțile au parfum de iubire
visată, diminețile strălucesc
în boabe de rouă și zilele
se îmbracă cu parfum de
ghimbir, scorțișoară și
cuișoare, acrite cu zeamă de lămâie...

marți, 14 octombrie 2025

Blãstemu di vreari/ Blestemul iubirii


Dorurli tuti s-neacâ
Tu naima hândoasâ apâ
Sh tr-unâ groapâ cu urdzâts
S-nu mata toarnâ, ici!

Cafi dzuã s-ti urdzâcâ
S-nu mata-nji greshtsâ vrutâ!
S-ti urdzâcâ sh-tu ntunicari
S-nu-avdzâ altâ ciuciurari!

S-ti urdzâcâ nâ bâsheari
Dorlu s-nu-aibâ ascultari!
S-ti urdzâcâ sh budzâli
S-dânâseascâ zboarâli!

S-ti urdzâcâ  nâ mutritã
S-nu mi vedzâ sãcãldãsitã.
Tsi mari pidhimo...tutu ti urdzâcâ
Fâr' di njilã, fâr' di fricâ.

S-tsâ pitrecu unâ hâbari?
Aestâ nu mata easti vreari.
S-ãu ia dratsljilj, moi frãticu
Nu-lj ti noi, ahânt tsâ dzâcu!



Dorurile se îneacă
În cea mai adâncă apă
Și-ntr-o groapă cu urzici
Să nu se întoarc-aici!

Urzica-te-ar zi de zi
Ca să nu mai poți iubi!
Urzica-te-ar într-o noapte
Ca să n-auzi alte șoapte!

Urzica-te-ar un sărut
Dorul să nu-l mai ascut!
Urzica-te-ar buzele
Să-ți oprească vorbele!

Urzica-te-ar și-o privire
Să nu îți mai ieși din fire
E un chin... tot te urzică
Fără milă, fără frică.

Să-ți dau acuma de știre?
Asta?  Nu este iubire!
Dar-ar naiba-n ea, măi frate!
Nu-ți mai fă, singur, păcate!

sâmbătă, 4 octombrie 2025

Vâr' dzuuã.../ Într-o zi...


Vâr' dzuuã va nã adnãm
Cu tutsâ la measã.
Ama, pânâ atumtsea,
Tutu agiunji,
Va nâ ngrâshemu
Ma va-s mâcãmu
Ahânta doru pi pâni.
Va-s avdzâm câmbana
Cumu bati ti harauã
Câ va ni andâmusimu.
Va-s arucãm frixea
Di moarti ta-s putem
S-bânãmu dealihea.
Ama, pânâ atumtsea
Misurãmu mortsilj tu
Hâbãrli tsi inu.
Va-nji mi tornu la tini,
Amarea mea vrutã.
Va-nji necu mutrita tu
Buiaua ta njirlã fâr'di mãrdzinji
Sh geanlu a meu va-s gioacã
Di adunu cu dãldzãli a tali.
Ama, pânâ atumtsea,
Nji legu yisili cu
Spangu di brisimi
Sh li mutu ndzeanã,
Multu ndzeanã,
Pitachi cu areapiti
Lãndziti purtati
Di vimtu, ti chireari.
Ascultu gãili cumu cârleadzã,
Pulji cumu batu
Sh pescărushlji cumu aurlã
Schirdutsã tu mardzina di cozmu.
Mâna meau va-s aproachi
Ciupurtitã di dzeadziti njitsã
Tu naima mushatlu sh
Vrutlu : "yia sou dadi!"

Ama, pânâ atumtsea,
Mashi câ nu "da apa-n focu",
Va-s mâcu nica niheamã doru...



Ne vom întâlni cu
toții în jurul mesei.
Dar, până atunci,
niciodată sătui,
vom deveni obezi
mâncând atâta
dor pe pâine.
Vom auzi clopotele
anunțând bucuria
revederii.
Ne vom scutura de
teama de-a muri
ca să putem trăi
cu adevărat.
Dar, până atunci,
numărăm morții în
buletinele de știri .
Mă voi întoarce
la tine, mare,
îmi voi îneca privirea
în albastrul tău
nemărginit și
sufletu-mi va
dansa la braț
cu valurile.
Dar,până atunci,
îmi leg visele cu
sfoară de mătase
și le înalț sus,
tot mai sus,
zmeie cu aripi
plăpânde purtate
de vânt, în derivă.
Ascult croncănitul
ciorilor, ciripitul
păsărelelor și
țipătul pescărușilor
rătăciți la capătul lumii.
Mâna mea va
primi atingerea
degetelor micuțe 
în cel mai frumos
și dorit salut :
“Yasou dadi! “
Dar, până atunci,
pentru că “nu este
o urgență” mai iau
o porție de dor...