( ti paplu Mita alu Bushari)
eara cãnticu tsi izvura di-tu cheali argãsitã
nviscutâ di stranji aroshi cu arãuri nibitisiti
piri di banã-i ascâpirau ochilji tsi mutreau
pristi oaminji tsi djucau tru corlu a hârsearieji.
ei'i nu shtiau câ mashi acshi elu dãldãsea
moartea tsi-lu cãfta ayunjisitã...
I si videau dintsãlj nclishtatsi anda
budzãlji s-alãcheau di fluirlu tsi
umfla cheala argãsitã,
cãntãndalui tru poarta paradhislui.
era cântec izvorât din piele tăbăcită
învelită în haine roșii cu râuri nesfârșite.
flăcări de viață-i scăpărau ochii ce priveau
peste oamenii înlănțuiți într-o horă a veseliei.
ei nu știau că doar așa sfida
moartea ce-l curta grăbită.
i se vedeau dinții încleștați când
buzele se lipeau de fluierul ce
umfla pielea tăbăcită
cântând la poarta raiului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu