LeiMar

LeiMar

Am văzut, nu demult, un film în care, undeva, la sfârșit, unul din personaje spunea că orice poveste  scrisă de un scriitor este de fapt o poveste dictată de un înger! Nu știu cât este de adevărat, la urma urmei, orice film este scris de un scenarist, nu? Asta a fost viziunea lui la momentul când a scris scenariul și poate că i-a fost dictat de un înger! Mi-am spus și eu: „De ce să nu profit de faptul că îmi cresc aripi de înger ( Să știți ca ele nu cresc peste noapte! Deloc! Trebuie să muncești ca să le meriți și... dacă greșești, îți pot fi tăiate!) și să plimb niște degete pe tastatura ? ”  Nu, nu sunt degetele mele, le-am împrumutat de la o prietenă doar pentru a vă spune povestea mea! De fapt, cine sunt eu?  Eu sunt o poveste! O poveste care nu a început cu „ A fost odată ca niciodată...” ci a devenit așa!  O poveste născută din alte două povești, una cu numele de Mihai, tatăl meu și cealaltă cu numele de Sorina, mama mea. Două povești frumoase ce s-au unit într-una singură în ziua când privirile lor s-au întâlnit pentru prima dată. Din povestea lor plină de iubire m-am născut eu și pentru că trebuia să port un nume, mi-au spus Leila Maria ! Ca să fie mai ușor, LeiMar! Știu ! E un nume neobișnuit dar are o poveste. Ca să nu anticipăm prea mult, am să spun doar că Leila era în semn de respect pentru femeia care îl crescuse pe tata ( mama Lei) și Maria era cel mai frumos nume pe care îl poți da unei micuțe creștine! Am fost un copil dorit și am simțit asta în fiecare zi pe care am petrecut-o lângă părinții mei. Știți serialele acelea lungi și interminabile care încep cu un episod pilot în care sunt prezentate toate personajele care fac parte din scenariu? Asta fac eu acum! Nu știu cât de bine îmi și iese dar încerc! În povestea mea își vor face apariția și frățiorii mei: David și Alex! Apoi Alin! Cel mai important personaj al poveștii mele! Mi-a fost cel mai bun prieten! Pentru foarte mulți ani! De aproape un an, mi-a devenit soț! Cel mai iubitor și mai atent soț din lume! Am plecat și l-am lăsat cu inima frântă! N-am vrut să fac asta! Mi-am dorit să îmbătrânesc lângă el, să ne creștem copiii și nepoții împreună! Dar marea piesă a vieții, în care suntem cu toții actori și personaje, nu o scriu eu! O scrie Marele Regizor și doar el hotărăște cine va ieși de pe scenă! Și hotărârea lui a fost ca eu să ies. L-am ajutat și eu pentru că am obosit să mai lupt și să înot împotriva valului vieții, am obosit să mă lupt cu boala care m-a măcinat încet și sigur. Am părăsit scena în primăvara anului când ar fi trebuit să împlinesc 27 ani. Mulți ar spune: „Doamne, cât de tânără și s-a dus atât de repede!”  Dar eu am trăit în acești 27 de ani atât de intens, cum alții n-ar trăi în foarte mulți ani. Episodul acesta pilot s-a prelungit cam mult, nu credeți? Îi pun capăt aici și voi începe povestea mea. Vor mai apărea și alte personaje: bunicul, bunica ( părinții mamei), părintele Victor! Aveți răbdare cu mine! Vă promit că veți afla o poveste de viață și dragoste frumoasă chiar dacă nu are  „happy-end”!  Haideți, așezați-vă confortabil în fotoliu și începeți să citiți! Eu mă voi juca cu degetele prietenei mele pe tastatură! Va fi distractiv chiar dacă, uneori, va curge o lacrimă din ochii voștri!